miercuri, 22 noiembrie 2017

Roberto angajase și extracomunitari

                ”Roberto angajase la firma lui de construcții mulți români, dar și extracomunitari, mai puțini pentru că ei nu veneau în Italia să muncească neapărat. Mulți dintre ei ajungeau în Sicilia, debarcați de călăuze, luați în primire de ONG-urile care-i hrăneau, îi adăposteau și-i împrăștiau apoi prin toată țara. Mulți dintre ei, proveniți din zone de conflict căpătau azil politic și bani. Aceștia nu aveau nici un interes să muncească, dat fiind faptul că puteau trăi foarte bine, rezemând pereții toată ziua prin oraș, iar seara făcând legea prin cartierele locuite de ei. La Roma, în zona gării Termini, partea din stânga, cum ieși din subteran era plină de africani, la orice oră din zi și din noapte. Stăteau pur și simplu acolo, rezemați de ziduri și vorbeau între ei, cu aerul acela plictisit al omului răpus de lene. Ocupaseră o mare parte din clădirile istorice de lângă gară, iar seara, italienii nu se prea aventurau pe acolo. Nici nu mai aveau de ce, chiar și cei care avuseseră apartamente în aceleași clădiri în care se mutaseră sau, mai bine zis, fuseseră mutați africanii azilanți, au vândut cum au putut, sub prețul pieței. Scandalurile acolo erau la ordinea zilei, drogurile erau ceva obișnuit, alcoolul, la fel. Spațiile comerciale, ce înainte fuseseră pizzerii, magazine de suveniruri, restaurante, tutungerii sau buticuri deveniseră shaormerii, frizerii, fast-food-uri.” 

Fragment din romanul ”Eu sunt Silvia!” de Angela Tocilă