A tăcut. Știa că
rememorez tot, din momentul în care am coborât din mașină, până în cel în care
am avut norocul să fiu găsită și salvată. Mă privea pe furiș, ușor îngrijorat
că aș putea avea o cădere nervoasă, dar eu eram ireal de calmă, chiar dacă
retrăiam acea zi, acea noapte, amintindu-mi disperarea, frigul, durerea,
simțindu-mi hainele ude și înghețate pe mine, amintindu-mi cum încercasem
zadarnic să mă încălzesc cu brațele înfășurate pe după trup, cum așteptasem să
treacă noaptea aceea interminabilă și chinuitoare și cât de greu mi s-a părut
că se ridică soarele pe cer, apoi cum mi s-au zvântat hainele pe mine, cum
mă-ncălzeam cât de cât, cum tremuram de frig și de dureri. Tot am retrăit,
toul, în amănunt. Mă puteam transpune în fiecare clipă, în fiecare emoție și în
fiecare durere. Am simțit cum încep să-mi curgă șiroaie de lacrimi pe obraji,
calde și tăcute, așa cum plângeam și eu… Tăcut, fără un suspin, fără să
clipesc, cu ochii țintă în locul de sub molid, de lângă tufișul sărăcăcios din
care mă chinuisem să rup o nuielușă între două pietre. Oare, ce n-aș fi făcut
ca să trăiesc? Din nou, orice, aș fi făcut orice, ca oricare alt om de pe
pământ.
sâmbătă, 4 noiembrie 2017
vineri, 3 noiembrie 2017
”Eu sunt Silvia!” - Fragment
”În plus, comunitățile musulmane se enclavizaseră voit, nu
forțate de majoritari ci dintr-un dispreț profund față de ei. Îi considerau impuri,
nedemni de a locui împreună, o simplă sursă de bani și confort pe care unii
dintre ei nici nu-l visaseră. Desigur, acceptau și foloseau toate gadgeturile,
tehnologia modernă, iubeau luxul, acceptau banii și privilegiile oferite de
infideli, dar nu voiau să schimbe nimic din ceea ce fuseseră în țările de
baștină. Agresivitatea lor lua multe forme, de la forțarea ultimilor locatari
albi ce se încăpățânaseră să rămână în cartierele lor cotropite de musulmani,
unde poate se născuseră, crescuseră și-și făcuseră familiile lor, până la
amenințări în masă cu extinția, cu aplicarea iminentă a legii Sharia asupra infidelilor.
Așa zisa educație occidentală nu contribuia cu nimic la adaptarea și integrarea
lor ci avea ca scop adaptarea gazdelor la musafiri, încet încet, prin
persuasiune agresivă, prin amenințare și pedepse, iar pentru asta erau
răspunzători politicienii europeni, nu migranții.”
Romanul ”Eu sunt Silvia!” va apărea în cursul acestei luni. Vă țin la curent.
Angela Tocilă
Romanul ”Eu sunt Silvia!” va apărea în cursul acestei luni. Vă țin la curent.
Angela Tocilă
luni, 30 octombrie 2017
”Eu sunt Silvia!”
”Lumea, așa cum o știm noi e pe cale să se
schimbe dramatic și deja e în plină schimbare. Arhitecții ei o vor în anume fel
și vor face tot ce pot să ne convingă sau să ne forțeze să ne adaptăm ei, să
renunțăm la tot ce a definit până acum familia, comunitatea, țara, să ne reevaluăm
sexualitatea, să dizolvăm religia creștină, cultura milenară, să dărâmăm
statui, monumente istorice și tot ceea ce stă mărturie unei civilizații care
ne-a definit ca europeni și ca rasă. Concesiile pe care le-am făcut cu toții,
crezând că ceea ce ni se impune acum înseamnă progres, pot rămâne doar concesii,
însă de acum înainte, orice pas bătut în retragere reprezintă o capitulare fără
luptă.
Fragment din romanul finalizat azi ”Eu sunt Silvia!” de Angela Tocilă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)