sâmbătă, 27 mai 2017

Vântul

Știu că vântul de ieri
S-a ținut de cuvânt...
A livrat ce-am trimis
Înspre tine,
Pentru că azi
Îmi pare atât de calm
Și liniștit, încât
Cred că și-a îndeplinit misiunea.
A venit înapoi
Și m-a mângâiat.
Șușotind printre ramurile
Unui pin bătrân...
A susurat niște vorbe
De-a valma,
Ca și cum se-ngrămădiseră
De multă vreme
Să fie spuse...
Nicio stridență
Niciun reproș
Doar șoapte descătușate
Desferecate,
Șoaptele tale
Printre ramuri, prin păduri,
În iarbă, la limita orizontului,
Iar mai apoi,
Printre miliardele de stele
Ale aceluiași cer
Apăsător și trist uneori,
Nerăbdător,
Gata să se năpustească
Asupra noastră
Cu dojană
Pentru timp risipit,
Ce nu ne aparține.
Timp furat de la alții,
Ce-și așteaptă rândul resemnați
La spovedanie
La renaștere,
La orice le-ar putea deschide
Alte drumuri, pe care
Să nu se mai împiedice
De urmele pașilor noștri.