miercuri, 15 noiembrie 2017

Sunt și cetățean italian, sunt și cetățean român, sunt și cetățean european!

”-Aș vrea ca politicienii să nu uite că ei sunt plătiți de noi să ne reprezinte interesele… Ale noastre, nu ale altora. Eu nu sunt răspunzătoare nici pentru războiul din Siria, nici pentru cel din Irak, nici pentru cel din Afghanistan, în concluzie nu mă simt datoare nici pentru oamenii prinși în ele. Politicienii ar trebui, dacă simt că nu pot trăi fără asta, să-i ajute să reconstruiască acasă la ei, nu să ”redecoreze” acasă la noi. Sunt româncă, eu însămi o emigrantă, dar eu am venit aici să muncesc, nu să omor, să dau în cap și să fur ci doar să muncesc și să-mi fac o viață mai bună decât aveam în România, dar mi-am adus aportul și la bunăstarea țării voastre, care, de scurt timp a devenit și a mea. Sunt și cetățean italian, sunt și cetățean român, sunt și cetățean european, fac parte din această familie și, ca orice om normal, simt că trebuie să-mi protejez familia. Oare de ce nu simt toți europenii la fel? De ce trebuie să protejăm întâi pe cei veniți din alte lumi cu care nu avem nimic în comun, în detrimentul nostru? De ce trebuie să trăim cu frică, uitându-ne peste umăr, de ce trebuie să fim determinați să ne fie teamă la fiecare pas pe care-l facem și mai ales, de ce ni se spune că acest lucru e normal și că trebuie să devină o componentă a vieții noastre de zi cu zi? De cât cinism e nevoie să ni se ceară așa ceva și de când politicienii au dreptul să ne impună ideile lor prostești și, iată, criminale, ca apoi să ne îndemne la toleranță?” Fragment ”Eu sunt Silvia!” de Angela Tocilă
                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu