sâmbătă, 15 iulie 2017

Pușa cea delicată

    Pe cât păruse domnul Nicu de molâu, pe atât păruse fosta lui nevastă de delicată, doar de aici i s-ar fi tras renumele ”Pușa cea delicată”. În realitate, cu toate că era mică și slabă, cu încheieturi subțiri, de ziceai că o să-i cadă palmele cu plasele de rafie cu tot când se-ntorcea de la coadă la pui de la Avicola, doamna Pușa s-a dovedit mai rezistentă decât orice curvă din boscheții de tuia din fața Teatrului de Stat, când și-o trăsese cu sergentul și cei trei soldați, la postul de miliție, în ultima ei noapte de beție cauzată de moartea soacrei.
   Abia când instalatorul Kovacs se ramolise destul de tare încât Asociația de Proprietari să-l declare pensionat, ceea ce și era după acte, iar tot ce câștiga ilicit de la locatarii cu țevi înfundate împărțea cu președintele Asociației, Crăciun Dumitru despre care lumea zicea că ar fi fost securist pus acolo ca să afle dacă nu cumva locatarii îl înjură pe tovarășul Nicolae Ceaușescu în timp ce-și plătesc întreținerea, abia atunci a început lumea să-și dea drumul la gură și să pomenească de cele trei căsnicii ale Pușei din care două sfârșiseră prost pentru soți, unul alegând funia, iar celălalt fiind făcut ferfeniță de personalul de Giarmata în timp ce dormea mort de beat pe calea ferată.
    Doamna Pușa s-a întors de la Reșița cu un plod tuciuriu după ea, zicea că l-a făcut cu sergentul, chiar înainte de a muri, de fapt chiar în ziua înaintea priveghiului la care s-a îmbătat. Doar după ce născuse înainte de termen cu vreo 4 luni, familia răposatului a început s-o persecute suspectând că plodul negricios nu prea putea fi nepotul lor, mai ales că, atât Pușa cât și soțul ei erau blonzi cu ochi albaștri, iar plodul îi avea negri ca tăciunele, niște buze groase și, după ce i-a căzut puful din cap și i-a crescut părul creț și sârmos, s-au prins că plodul era mulatru, iar Pușa o curvă nenorocită.
     E drept că familiei sergentului i-a luat încă 4 luni să se convingă că plodul e un bastard rezultat dintr-o vizită a Pușei la Sarmisegetuza unde întâmplător se afla și o clasă de studenți din Africa ai căror tați erau șefi de trib sau așa ceva. Nici măcar Pușa nu putea să știe al cui dintre cei doi studenți ai căror nume au fost imposibil de ținut minte și cu care făcuse sex după niște bolovani dacici, e copilul pentru că dacă ar fi știut cum îl cheamă măcar pe unul dintre ei, ar fi putut încerca să obțină o pensie alimentară de la tribul căruia aparținea tatăl copilului. Aflată în imposibilitatea de a mai rămâne în Reșița, unde lumea o arăta cu degetul de-adevărat pe stradă ”uite-o p-aia cu plodul negru” Pușa decise că trebuie să se întoarcă în orașul ei și, de ce nu, în apartamentul primului soț, întâiul decedat, domnul Nicu.
     După 6 luni s-a mutat la ea un tip necunoscut în cartier, despre care s-a aflat că venise cu repartiție de undeva din Moldova și că era inginer. Profesia omului a iscat o vijelie de exclamații diverse gen ”Uite, curva dracului, ce noroc chior pe ea!” Pușa se plimba cu noul partener și plodul tuciuriu prin parcul Magnolia în fiecare duminică, având grijă să fie îmbrăcată cât mai colorat, ca nu cumva să scape privirii invidioase a vreunei doamne aflată în parc doar ca să se umple de draci.
     După 1 an s-au luat la Starea Civilă, iar proaspătul soț al Pușei l-a trecut pe numele lui pe plodul tuciuriu, numit Johnny (după Johnny Weismuller din filmul Tarzan), a primit prin repartiție un apartament cu trei camere, iar cel de două care aparținuse domnului Nicu l-au vândut și și-au cumpărat o Dacie 1310, mobilă și două covoare persane de la țigani. Și apoi au trăit fericiți până când Johnny s-a hotărât să plece în Africa să-și găsească tatăl adevărat și tribul de care aparținuse, dar nu a primit Pașaport de la Miliție pe motiv că era pe numele inginerului și nu al vreunui fiu de șef de trib, după care, căzut într-o adâncă depresie s-a apucat de băut și a tot băut până când a venit Revoluția și am devenit cu toții liberi să deținem pașaport și să fugim încotro vedem cu ochii.
    Am auzit că Johnny nu și-a găsit tribul, ba mai mult de atât, nimerise undeva în Asia, unde s-a făcut un fel de vraci, iar lumea venea la el mai mult să vadă un mulatru, decât să se vindece de anumite beteșuguri, unele dintre ele chiar inventate. Ca povestea asta.


Un comentariu:

  1. Am cunoscut-o pe Pusa ..si nu era cat de putin "delicata"...!

    RăspundețiȘtergere