În curând, varianta print pe Amazon!
”Femeia s-a întins lângă mine și
m-a luat în brațe iar eu n-am îndrăznit să mă opun, deși îmi doream să o
resping cu toată ființa mea. Mirosea urât, probabil că trecuse multă vreme de
când nu se spălase… N-am să uit niciodată mirosul ei și strădaniile mele de a
respira departe de ea, fără să îndrăznesc însă să mă mișc. Eram parcă
prizoniera brațelor ei. Am stat așa până s-a luminat de ziuă, când am putut să
număr 17 bărbați claie peste grămadă, dormind înghesuiți unul în celălalt, ca
să se apere de frig. Femeia de lângă mine s-a trezit și ea, mi-a dat drumul din
brațe și a ieșit afară, nu înainte de a le spune bărbaților ce începuseră să se
întindă și să caște, să nu cumva să se atingă de mine, că altfel au de-a face
cu ea și cu Zorița ei. Mai târziu am aflat că Zorița era mitraliera de care nu
se despărțea nici când mergea să-și facă nevoile. Bărbații mă priveau
încruntați și bombăneau între ei că ar fi fost mai bine să mă fi împușcat și pe
mine, că aveam să fiu o povară, că numai asta le-a lipsit și că Anja e nebună
de legat.” Mariska (Fragment din Copiii Războiului - Angela Tocilă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu