luni, 29 mai 2017

Anul trecut pe vremea asta, în Austria

       Azi noapte, pe la 12 jumate, pe vecinul de peste drum l-a adus cineva cu mașina. Știu pentru că stăteam pe terasă, la aer curat (mint, fumam ca turcu) și mi-am ițit capul printre mușcatele soră-mii ca să văd în ce stare vine. Beat rangă. S-a împleticit până în casă și apoi l-am auzit borând vreun sfert de oră, apoi s-a făcut liniște.
      Azi dimineață la 8 au început să apară holteii satului (a se citi ”ratații”) la o ședință de dregere. Pe la prânz, vecinul s-a retras la un somnic de frumusețe, acum se adună cireada la loc. Omul e pensionat medical, are vreo 800 de euro pensie, casa și-a făcut-o cu credit de la bancă iar cumnatu-meu îi prevede un viitor incert. Mai mult de-atât, când ne-am dus să mâncăm, a profețit că în curând, viermii din cimitir vor fi beți. Umor austriac. Oricum, plouă în sfârșit, mie-mi pleznește capul, cireada scoate tot felul de mugete, semn că-s beți, spre beți praf. Asta ca să nu ziceți că Austria n-are bețivanii și ratații ei. Dar măcar, ăștia vin cu băutura de-acasă, că deh, pretenarul nu-și permite să le dea de băut de la el. Sau poate, nu-i ajunge lui. Așa ceva... Bine că vine mă-sa de vreo 80 de ani să-i lucreze în grădină.
      Gata, au plecat bețivanii, dar presimt că diseară se mai adună o tură, pe când se trezește vecinu` din somn, că din beție nu cred că se trezește vreodată. Dar nu asta voiam să spun... Tommy, motanul ciacâr, fiul Borefettei mele, cel care a venit în Austria dormind într-o pălărie, a fugărit azi dimineață mâțele bețivului, apoi s-a dus sfidător pe terasa lui. Adică, voia să dea de înțeles că el e proprietar și acolo. Mâțele s-au refugiat prin vecini și au așteptat să plece dihania, un răsfățat cu un ochi verde și unul albastru, alb ca zăpada și stăpân absolut pe toate prispele din jur. M-a mușcat din prima zi, de mână, exact ca mă-sa când voiam s-o mângâi. Adică, să nu credeți că de violenți sau ceva ci de drag, doar că nu se pot controla, bestiile. Se-ntorc cu cracii-n sus, te-apucă de mână, te mușcă și te zgârâie în același timp. Mi-am purtat zgârâieturile cu grație, recunoștință și mândrie totodată, pentru că nici nu mă așteptam să nu semene cu nebuna de mă-sa. Atâta că nu mai avem efuziuni sentimentale de niciun fel, eu îl ocolesc, el se freacă de mine, mă umple de păr și se urcă pe mobile să arunce câte-un fleac pe jos... Telefoane, de obicei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu