joi, 17 noiembrie 2016

Tavi Afaceristu`

Calicu` dracului, mârâi Tavi pe banca din fața blocului. O vodcă n-ar da și el la cât l-am ajutat cu mobila, cu alea-alea. Mi-am rupt spatele să-i car hârburile alea-n casă, vai mama lui de sărăntoc, că așa mobilă am văzut numa` la vecina de la 8, că și aia strânge banu la saltea, dar-ar dracii-n salteaua ei, de zgârcită. M-a mânat și m-a adunat, fut-o grâu, că mută fotelu` mai încolo, mai la geam, mai la ușă, mai pe mama dracului s-o ia și mi-a dat cinci lei ca la orbeți. Măcar curva aia bătrână m-a omenit cu un deț de monopol și mi-a pus slănină la pachet, de parcă io aș fi vreun milog care n-are ce mânca. Am mâncat-o în scârbă, că eram flămând și acasă în frigider aveam doar o ceapă și un ou, că na, nu luasem salaru` încă și ce aveam am dat pe o sticlă de Primula, căca-m-aș în lichiorurile lor de câcat, că de altceva nu-mi ajungeau banii

Da`, lasă, ajung io om, că am afaceri cu mercur și ceva piei de oaie în portu` Constanța, m-a sunat unu care e ceva sculă acolo, zice că are nu știu câte containere și mi le dă mie să le vând, apoi împărțim jumi-juma. Nici bani nu-mi ia înainte, numai comisionu` pentru nu știu ce mare mahăr, cred că președintele de port sau director, ce-o fi, fac rost de bani, îi trimit și apoi vând la mercur până put de bani. Apoi să vadă hoașca aia de la 8 cum mă cac io în mobilele, dețu` și slănina ei. Apoi, ăsta, domnu` Panait, calicu` după care aștept acuma să-mi dea ceva că i-am cărat mobilele, să vezi ce-i fac.. O să vin aici în fața blocului cu o decapotabilă, o să clansonez până iese la geamuri și o să le arăt muie și un teanc mare de bani, apoi o să-i chem să-mi care ei mobilele din lemn sculptat pe scări, că o să-mi iau apartament la etaju` 10, uite-așa, de-al dracului, s-o văd pe curva aia bătrână cu spinarea ruptă, lăcomind la banii mei. Pe Panait îl fut în gură de nu se vede, lui îi dau să care un pian, că-mi cumpăr unul numai să-l văd cocârjat, cărându-l pe scări.

Uite, mă, cum stau eu aici și aștept după nenorocitu ăla încrezut. Ia să mă duc io să-mi văd de afaceri, nici nu știu de ce-mi pierd vremea...

- Ooo, domnu Panait, să trăiți! Două sute? Ajute-ți Dumniezo, să trăiești cu familia, o sută de ani! Cum să mă supăr, domnu Panait? E așa vreme bună, mă relaxam și io aici pe bancă și mă gândeam ce om de treabă sunteți... Da, mai vin când e ceva, numai să mă chemați. Îl aduc și pe nepotu-meu, că și așa freacă menta toată ziua și visează cai verzi pe pereți, la nu știu ce containere în portu` Constanța. Copiii din ziua de azi. știți cum e, domnu Panait, ar face orice numai să nu muncească. Cred că banii pică din cer. Nu-i nimic, n-au fost grele mobilele dumneavoastra, în plus, mi-a plăcut să le car, n-am mai văzut până acum așa mobile frumoase, de unde le-ați cumpărat? Da, plec acuma, mai am niște treabă, știți, mie-mi place să muncesc așa de tare, că aș face-o și gratis... Așa-s eu, mai nebun...

Ce fraier, râse Tavi în sinea lui... L-am jumulit de bani, fraieru dreac`, mă duc să mă cinstesc, că merit, câca-m-aș în mobilele lui de câcat!