sâmbătă, 30 iulie 2016

Povestea lui nea Mitică

-Aproape că nu m-am spânzurat cu lanțul vacii atunci, îi șoptise nea Mitică, n-o sufeream pe Măria, era rea de gură și afurisită de când o știam, mai era și încrezută ca dracu, că așa o învățaseră ai ei, să se creadă buricul pământului că are avere. Floarea mea îmi era dragă ca ochii din cap, dar tata, fie iertat, a zis că bagă furca-n mine mai degrabă decât să mă vadă însurat cu sărăcia aia ce stătea în capătul satului, cu o casă înainte de colibele țiganilor. Dar tare frumoasă era, cea mai frumoasă din sat și era și bună, nu ca scorpia asta cu care m-am luat pentru avere și de gura lui tata. Nici noi nu stăteam rău, dar pe Măria n-o lua nici un băiat din sat pentru că era șchioapă de-un picior. O schilodise sor-sa când erau mici, Măria își băgase piciorul printre fușteii de la pătuț iar soră-sa, mai mare cu 3 ani, i-l răsucise ca să i-l scoată. N-au observat ai lor până când a început fata să umble. Fugea șontâcăind în urma celorlalți copii din sat și degeaba au dus-o la oraș s-o opereze, tot șchioapă a rămas. Așa m-am pricopsit eu cu ea și îmi mănânc zilele și sănătatea de 25 de ani. Barem de aveam curaj să-l înfrunt pe tata, fugeam de-acasă și mă angajam la vreo fabrică, oricum, tot în fabrică am ajuns, că i-a trebuit ăsteia oraș și bloc. Cu ce m-am ales? Doar cu Ana, fata asta a mea… Mie nu-mi pare rău și nu-ți port pică pentru că ai lăsat-o gravidă, că doar bărbat îs și eu, da-mi pare rău că nici voi nu v-ați luat din dragoste. Dar cine știe, poate ajungeți să vă iubiți într-o bună zi, asta dacă nu v-iți scoate ochii unul la altul… Ana  e fată bună, noroc că nu seamănă cu mă-sa, seamănă în neamul meu dinspre mamă, că și mama, Dumnezeu s-o ierte, era bună ca pita caldă, mai ales după ce s-o pocăit, de n-o mai vorbit tata cu ea trii luni, de supărare.
-Dar cum de s-o pocăit?, întrebă Dan din politețe și pentru că începuse să descopere că nea Mitică pe care-l poreclise în secret Mutul, e cu totul altul când nu e nevastă-sa prin preajmă și, mai ales, dacă lua ceva palincă la bord.
-Apăi, s-or mutat lângă noi niște penticostali și mama mai vorbea cu ei peste gard. Apoi, or chemat-o la Adunare, în alt sat, că la noi nu era nici Adunare, nici alți pocăiți în afară de ei. Aveam și popă al dracului, te afurisea duminica în biserică, de nu te vedeai. Când auzea de pocăiți, făcea spume la gură și mai nu te suduia de Dumnezei, ca nu cumva să pleci din Biserica lui. S-a dus mama o dată, s-a mai dus și a doua oară, dar pe ascuns, că aflase tata și-o bătuse cu ceaplăul calului, de nu se ridicase mama din pat două zile. Când s-o hotărât ea să meargă pe de-ascuns, cred c-o făcut-o în ciuda tatii, pentru c-o bătuse iar mama nu suferea să dea cineva în ea, că și tată-său o rupsese cu bătaia din orice. Și numai într-o zi ne pomenirăm cu ea acasă, stând dreaptă pe după masă, ca să n-o ajungă tata și s-o poattă zbughi pe ușă dacă e cazul și ne zice:
-De astăzi îs creștină, m-am botezat la penticostali!
-Da până amu, ce-ai fost, futu-ți Dumnezeii tăi de muiere proastă, ce-ai fost, mă? Păgână?
-În casa asta nu se mai suduie, apucă mama să zică în timp ce fugea pe ușă afară, sărind gardul la vecinii care o așteptau deja, știind ce riscă mama. Tata, dă să sară și el gardul, dar Samoilă, vecinul, era deja cu furca-n mână. ”Rupă Dumniezo pula-n voi!” răcnise tata neputincios, că era spurcat la gură ca buda din fundul curții când era nervos. Ani de zile, vecinii l-au salutat cu ”Pace!” și el le răspundea cu ”Fută-vă Dumniezo!”.
Mama a stat la vecini o săptămână, până s-a mai înmuiat tata și s-a obișnuit cu ideea într-un fel, apoi văzându-ne pe noi murdari și cu mucii-n gură de plâns după mama, s-a dus și a chemat-o acasă, jurându-se pe Cristos că n-o bate. N-a bătut-o atunci, dar i-a intrat lui în cap că mama se duce la Adunare în satul acela, pentru că ar trăi cu vreunul. O urmărise nu o dată și după vreo cinci ani, mama ieșise din Adunare ținându-se de brațul unui bărbat. Îi venise rău de la căldură și acela o ajutase să iasă afară. A luat-o tata în primire, a adus-o acasă și i-a dat numai în cap. Cu pumnii, apoi cu picioarele. Noi am stat afară și vedeam pe geam ce se întâmplă, incuiase ușa ca să nu ne băgăm, eram deja mărișori, eu și frate-meu, și-l puteam dovedi amândoi pe tata. Din ziua aia, mama n-a mai fost la fel, cred că loviturile în cap îi stricaseră ceva prin creier. Nici la Adunare nu s-a mai dus, nici din ocol nu mai ieșea. De vorbit, vorbea rar și gângăvit, până la urmă s-a prăpădit, săraca, singură, căzută între straturile de ceapă din ogradă. Nu l-am iertat niciodată pe tata, el o omorâse, dar cred că nici el nu s-a iertat cât a mai trăit. S-a dus și el la un an după ea, noi eram mari, însurați după cum voise el și la casele noastre.


vineri, 29 iulie 2016

Turnătorul

Acum, cu turnătoriile la DNA, mi-am adus aminte de vecinu-meu și de turnătorii la miliție... Organizase el o seară de video-maraton, știți, filmele traduse de Irina Nistor, Rambo 1, 2, 22, ceva Chuck Norris, ceva soft porn cu tirolezi care simulau prin grajduri actul sexual iar în unele secvențe li se vedeau sculele atârnând blege pe lângă fustițele tirolezelor aplecate pe mesele cu cârnați și halbe cu bere.

Eram cam 20-30 într-o cameră, claie peste grămadă, cu ochii cârpiți, sticlele de Primula și vodcă se plimbau din mână-n mână, fum să proptești bicicleta-n el sau să legi vaca de rotocoale, chicoteli și sforăituri, mai un mozol, mai o coajă de pâine molfăită după jde ore de foame și belit ochii în televizor. În cealaltă cameră, mai mică, erau vreo 15, ăștia erau un fel de second hand la preț redus, cei care plătiseră în natură, respectiv în cocsis bor (vin de căruțași de 13 lei) sau câte-un amărât de pachet de Carpați fără sau Bucegi.

Pe la 5 dimineața apar 4 dube, vreo 8 gradați și cam 20 de militari în termen. Bum-bum în ușă, ”deschide, Miliția!”. Câțiva sar pe geam fix în pulanele soldaților, ”futu-ți Dumnezeii mă-tii” cât cuprinde, restul ies frumos, tremurând sau scâncind și se-nghesuie în dube. Vecinul, săracu`, se trezește cu 2 aparate video si două televizoare confiscate (care nici nu erau ale lui), plus dosar pentru nu știu ce căcat de infracțiune. Încă una, pe lângă spargerile la Alimentară. 

Vecinul de la 1, fost coleg de CFR cu tatăl vecinului ghinionist, urmărește operațiunea de după perdele. El sunase la Miliție, și nu pentru că-l deranjase gălăgia, cine a participat la maratoane video din astea, știe că nimeni nu prea zicea nici mâc, fix din cauza vecinilor turnători. Vecinul cu videol, ca și spectatorii, au mâncat bătaie la Miliție, or mai fi mâncat bătaie și acasă de părinți pe motiv că ”m-ai făcut de râs” sau ”fută-chie Dumniezo, îți dau eu video de-o vezi pe bună-ta în rai!” 

Noa, eu am scăpat că venise maică-mea cu o sprânceană-n cer și una-n iad și m-a luat acasă cu un dulce ”treci acasă, că te bat de te caci pe tine!”