Ar trebui să-ți
iei toate măsurile de precauție atunci când cauți un superlativ absolut pentru
a defini ironia din „Picături din soare”, cartea Angelei Tocilă. Riști să-i
atribui un epitet sau o construcție consacrată și astfel să devii, involuntar, superficial.
Indicat este să renunți la analiza pe text, să citești și să exclami! Ar fi de
ajuns.
Și, totuși, dacă
dorești neapărat să cuprinzi într-un singur termen tranșant caracteristica
generală a povestirilor, primul care îți vine, automat, pe buze, este introspecție.
Din frânturi de
universuri, cu personaje inocente sau profane, Angela Tocilă crează un
mega-univers, în care explorează caractere, de la primitivismul spectacular la
banditismul intelectual.
Totul trece prin
filtrul psihologic al autoarei, care, la rându-i, este și ea personaj real sau
contemplativ. Relatează afectiv și-n același timp acid întâmplări din viața
reală, imprimându-ți pe retină, în timp ce lecturezi, scurt-metraje. Fetița cu
sandale romane, construite din copertele vechi ale unui registru de
contabilitate, cutreieră dezinvolt lumea în care se desfășoară, interpretând
evenimente cu naivitatea minții de copil ori, tranșant, cu ochiul analitic al
omului matur, care emite judecăți de valoare juste.
Pe lângă
exuberanța copilăriei, sunt scoase în evidență metehne ale ființei umane,
caractere care, în funcție de conjunctură și interes, produc hilaritate.
În general,
stilul de abordare al multora din povestirile cuprinse în carte este unul
persiflant. Mustul semantic al verbului se transformă ușor, ușor în vin
veritabil, de colecție. Aroma o dau, de multe ori, construcțiile stilistice
surprinzător de originale și termenii graiului regional. Intriga e una
specială, derivând din contextul lingvistic, creat de un prozator de forță
maximă. Un mesaj subtil, care îți relaxează psihicul și ți-l încântă. Ești
prezent printre personaje și participi la acțiunile lor.
„Picături de
soare” te hipnotizează. Pur și simplu. Rămâi perplex. Afli lucruri pe care nu
le-ai știut niciodată. Ca, de exemplu, de ce trebuie să înghiți preventiv
antinevralgic... De ce câinele bețiv Filcou s-a întors acasă după două luni,
reabilitat și însurat! Sau despre tabieturile „bolșevico-progresiste” ale
tovarușului Ion Iliescu, despre dialogurile „celebre” dintre Crin Antonescu și
vasalul său, Ghișe... Plus, povești de dragoste de subsol și apartament!
În momentul când
termini de citit povestirile Angelei Tocilă, te cuprinde nostalgia și ți se
face dor să le recitești...
Elisei Virgil