duminică, 5 iunie 2016

Pregătiri de plecare

O trezi un clopot de biserică. O singură bătaie prelungă ce suna ca începutul unui cântec. Se făcuse noapte iar ea era singură la marginea pădurii. Iarba se umezise și se făcuse rece. Își cuprinse umerii cu brațele și-i frecă înfrigurată. Totul amuțise în jurul ei și, pentru  clipă crezu că în timpul somnului, Sinele obținuse cumva consimțământul ei s-o ducă în Lumea Nouă. Apoi își aduse aminte că acolo nu era niciodată nici frig, nici cald, doar cum voia ea să-i fie.

-Nu te-am dus nicăieri, se auzi Vocea Sinelui. Ești încă aici unde-ai ales să mai rămâi, Unde ai Cerut Răgaz. Eu n-am să te duc niciodată fără voia ta nicăieri și nici de șiretlicuri n-am să mă folosesc. Ești mereu unde dorești tu să te afli, că-mi place mie sau nu, oricum sunt obligat să rămân cu tine atâta timp cât trăiești. La urma urmei, nici nu ești atât de rea, îmi place că înveți să ții cont și de alții, de părerea Noastră, mai exact. După pledoaria Inimii credeam că o să faci ca toți dracii, însă ai plâns și ai adormit plângând. Ea n-a vrut asta, a vrut doar să-ți arate care îi e locul și, implicit care-ți este ție locul. Mă bucur că ți-ai ținut Ego-ul în frâu, de fapt, îl ții de ceva vreme, nu l-am mai auzit preamărindu-se în nici un fel și nici nu știu să te fi sfătuit șoptit, pe de-ascuns de Noi. Ridică-te din iarbă, ai să răcești. Nu vrei să mergi acasă acum?


-Nu, rămân aici și-mi fac un foc. Stau până mă limpezesc cu totul și aflu ce am de făcut. N-are rost să merg acasă, acolo mă iau cu una-alta și vreau să profit de Adunarea asta a Noastră cât pot mai mult. Îmi place să fiu doar eu cu voi, aveam nevoie de asta, de introspectivă și analiză și, da, aveam nevoie de Intervenția Voastră. Nu am ce să vă reproșez, fiecare aveți dreptate. Acum vom face un sumar, altfel ar însemna că ne-am pierdut Timpul degeaba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu