duminică, 22 mai 2016

De Lună plină

Vrăjitoareo, m-ai păcălit de câteva ori și era cât pe ce să te urăsc... În așteptarea împlinirii, rotunjirii Majestății tale, m-am trezit sărbătorindu-te, cu o senzație de fericire pe care n-am mai trăit-o și m-am gândit că n-o să mai spun niciodată că am atins apogeul vreunei trăiri, a vreunei senzații sau sentiment, pentru că sunt nesfârșită, inepuizabilă, inexplicabilă și indestructibilă.

Așa m-am trezit, plutind, într-o beatitudine nepământeană. N-am visat nimic, am avut un somn scurt și grăbit, dar secundele acelea pe care aș fi vrut să mi le pot prelungi, mi-au spus tot ce trebuie să știu despre mine. Și-mi place să mă analizez cu toate trăirile mele. Asta e nouă, înseamnă că am redeschis sertarul cu jucării...

Let`s play!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu