marți, 17 mai 2016

Cap. Cronici onirice

Fragment


”Până la urmă, cum ți-am spus, e vorba doar de bine și de rău. Bine faci, bine culegi iar mesajele astea, exact asta ne sugerează. Ne spun, pentru că și eu le primesc pentru tine. Nu poți face rău și să aștepți bine în schimb. Zi-i justiție divină, zi-i cum vrei, dar fii sigură că există o lege a echilibrului în toate iar roata se întoarce. Oamenii pot spune despre ei că sunt buni, asta nu înseamnă că așa și sunt. Pot spune și alții despre ei că sunt buni, asta pentru că n-au avut ocazia să le vadă partea întunecată și-ți garantez, draga mea, că ăștia care insistă asupra bunătății lor, nu se conving nici pe ei singuri, e un fel de tentativă de justificare a ceea ce zace adânc în ei, ceea ce n-ar vrea să se vadă la suprafață, ceea ce ascund dacă pot, o viață întreagă.

Cu propriii demoni poți lupta doar dacă admiți că-i ai, dacă recunoști că-ți dau ghies să faci rău. Nimic, absolut nimic nu justifică dorința de a distruge un om, cum e cazul tău. Sau mai mulți, pentru că s-a răsfrânt și asupra mea când am căzut între pat și calorifer, împinsă fiind de ceva nedefinit.

Maleficul din om, diabolicul, iese la suprafață când omul respectiv se consideră îndreptățit să apeleze la orice modalitate de a-și îndepărta un rival, un cineva pe care-l consideră dușman. Și, iată, tu ești dușman pentru ele. De asta te caută mereu, cu sau fără popă, de asta ai visele astea ce vin din altă lume, pentru că în a ta, așa cum te știu, nu ar avea ce să caute. Subconștientul tău nu avea de unde să scoată asemenea trăiri onirice. Știu, te-ai speriat, era și normal să se întâmple asta, dar spaima și instinctul de conservare te-au salvat. Și mama, tata, și eu.

Acum s-a terminat, poți să dormi liniștită, nu au nicio putere asupra ta. De-acum încolo începe calvarul lor, ele vor plăti scump și ignoranța de a crede că ceea ce fac e spre binele uneia dintre ele, dar și aroganța celeilalte, de a nu-și recunoaște demonii, de a-i nega și de a pune stăpânire ca o caracatiță asupra tuturor celor care crede ea că-i aparțin. De fapt, eu tind să cred că și-i cunoaște și e mândră de ei, mândră că doar ea știe că-i are, asta pentru că încă habar nu are că ai aflat și tu, ceea ce face ca orice demers al ei să fie nul, anihilat, pentru că ai conștientizat și identificat exact ce se întâmplă.

Va fi bine, ai să vezi. Drumul tău e liber de-acum, iubita mea. Și nu uita, roata se întoarce mereu...”








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu