joi, 19 mai 2016

Capitolul ”Cele 7 zile”

Ziua întâi


”De unde vii iubita mea? Tu nu ești din lumea asta…” îi șoptea el, iar ea îi răspundea ștrengărește că vine din același loc de unde vine și el, că fusese trimisă după el să-l ducă înapoi ”acasă”.

Știau că dragostea lor e nepământeană pentru că ajunseseră la mijlocul vieții fără să știe sau să-și poată imagina că poate exista. Iubiseră amândoi înainte dar nimic din ceea ce simțiseră nu se compara cu ceea ce simțeau, nimic nu fusese nici pe departe atât de intens încât uneori părea agonizant. Nu, nu erau din lumea asta sau cel puțin, ceea ce dăduse peste ei părea să vină din altă lume, de la divinitate, de la univers, din stele sau din paradis.

Nici un gest al celuilalt nu trecea neobservat, nicio atingere nu era altfel decât echivalentă cu un fior resimțit în fiecare por. Uneori li se părea că nu se poate mai mult și evidența că de fiecare dată se poate mai mult, ajunsese s-o sperie, să se teamă că într-o bună zi se va volatiza pur și simplu în brațele lui și se vor trezi luați pe sus, așezați undeva pe un nor sau pe altă planetă, doar ei doi și iubirea lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu