sâmbătă, 17 octombrie 2015

Primul sărut

Pe 2 decembrie căzuse prima ninsoare abundentă din acel an, eu eram după-masa la școală și îndrăgostită lulea de un băiat dintr-a VIII-a A. Mă așteptase la poarta secundară, pe unde mă lăsa portarul să ies pentru că la intrarea principală mă aștepta o ciurdă de băieți cu hormonii în creieri, să mă ”spele” cu zăpadă. Băiatul m-a condus acasă.

Ne-am bulgărit tot drumul, iar pe el l-am lăsat să mă ”spele” pentru că-mi doream atingerea lui. Se lăsase întunericul acela de ora 7 jumate, ce numai întuneric nu era în marea aceea pufoasă de zăpadă căzând cu fulgi mari și deși, iar noi eram doi copii îmbujorați de atingerea zăpezii. frigul nu-l simțeam deloc, simțeam doar căldura copilăriei pe sfârșite și fiorul atingerii celuilalt.
M-a condus până în casa scării și m-a luat de mână, avea palma aspră, atât de aspră încât m-a surprins și n-am uitat nici azi atingerea ei.


M-a sărutat fugar pe colțul gurii și-a fugit, lăsându-mă uimită în fața ușii, cu obrajii în flăcări. A fost primul meu sărut, pe băiat îl chema Alexandru dar toată lumea îi spunea Ali. Un puști mic de înălțime, al dracului, isteț foc, crescut la oraș, fără inhibițiile celorlalți veniți de la țară. Mama lui era gestionara unei librării din cartier, iar Ali citise deja mai mult decât toți copiii din toate cele trei clase de a VIII-a la un loc. 


Am intrat în casă încă uimită, mama m-a măsurat din cap până-n picioare cu privirea ei de cerber, eram toată udă, cu căciula într-o parte, am dat din umeri fără să aștept să mă întrebe: ”M-au spălat băieții!” și-am fugit în cameră să-mi mângâi primul sărut.