duminică, 18 octombrie 2015

O jumătate de banană

Ați primit vreodată cadou o JUMĂTATE de banană? Ei bine, eu am primit în clasa întâi, prima dacă când am și mâncat așa ceva, de la directorul școlii, soțul învățătoarei mele și tatăl colegei mele de bancă. Fusese la București, un oraș misterios pentru mine, la un și mai misterios MINISTER, unde am dedus eu, se dădeau banane.

Jumătatea mea era frumos și atent tăiată cu cuțitul, probabil că domnul director adusese un număr fix și unul dintre adulți decisese să-și împartă banana cu mine. Am stat mult și m-am uitat la ea înainte s-o gust, îmi părea prețioasă tare, din moment ce primisem doar o jumătate... 

Și uite-așa, de la o jumătate de banană, la domnul director care fusese la MINISTER, mi-am adus aminte că odată m-au adus cu ei la Felix cu mașina lor, singurul automobil din satul acela, (pe vremea aceea popii nu erau bogați). Eu stăteam în spate cu fata lor, colega mea de bancă și-am încercat să povestim de-ale noastre, când, învățătoarea s-a întors spre noi cu degetul la buze: ”Șșșșt, deranjați șoferul!” N-am mai scos o vorbă toți cei 40 de km până în Felix, de teamă că cine știe ce ar fi făcut șoferul din cauză de deranj.

Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că mă atârnasem cu capul în jos de o bară din bazin, deasupra apei și nu mai știam cum să mă dau jos fără să mă înec, deși apa era mică, fierbinte și maronie. Nu știu cum m-am dat jos, cert este că nu m-am înecat, altfel nu vă povesteam acum cum am primit eu cadou o jumătate de banană.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu