marți, 29 septembrie 2015

Minciuni necesare

Niciodată nu mi-a plăcut să mă trimită mama să văd dacă tata e pe terasă la Cireșica, exceptând ziua de salariu când mă ofeream singură. Știam că e rost de mită constând în prăjitură Albina, preferata mea, și Cico. Mă întorceam acasă și mințeam cu dezinvoltură: ”nu-i acolo tata” băgând doar capul pe ușă, și fugind repede înapoi afară, de teamă să nu mă prindă mama cu minciuna.

Ea vedea toate minciunile la fel, nu le împărțea ca și mine în invenții și minciuni de supraviețuire. Invențiile erau pe-afară, cu prietenii, toți inventam aventuri și povești petrecute de obicei la țară, la bunici, pentru că de-acolo nimeni nu putea confirma sau infirma dacă ce spuneai e adevărat sau nu. Nici nu se chinuia nimeni, era un fel de înțelegere tacită ca seara, înainte să ne adune părinții din drum, să ne mințim reciproc inventând povești pe care ni le atribuiam senini, nouă înșine.

Minciuna de supraviețuire era aceea în care erai prins la mijloc între mama și tata, care uneori te foloseau ca scut uman sau ca pe o minge de ping pong. De aceea mă lăsam mituită, preferam s-o știu îngrijorată de ce nu vine tata acasă cu banii, că-n rest nu cred c-o mai apăsa vreo grijă în afară de aceea de nu care cumva să se simtă omul bine scăpat de gura ei.

Tata era la Cireșica în ziua de salariu, uneori la Modern și mai în tinerețe, la Geamuri Late. Nu așa se chema cârciuma, așa i se zicea prin cartier, așa zicea și mama: ”Iar ai fost la Geamuri Late?” Tata mințea și el, săracul, când era cu chef și când încă nu apucase s-o informeze vreo babă din bloc pe mama, că la vremea aia te știa tot cartierul: aia e curvă, aia fură, ăla bea. ăla lucrează la Sere, ăla la Avicola, cunoșteam toate mașinile de la bloc și ajunsesem să le cunosc și pe cele ale neamurilor venite în vizite pe la vecini.

S-a întâmplat în câteva rânduri să mă prindă mama cu minciuna și nici nu era greu. Când nu apucam s-o zbughesc pe ușă afară la timp și-o auzeam cu intonația specifică momentului în care trebuia să mă tem pentru integritatea pielii mele ”Ia vină tu-ncoace”, n-aveam încotro și intram până în bucătărie unde ea, așezată pe scaunul de la geam ca să nu cumva să-i scape vreo mișcare a noastră, își ridica ochii din carte, îndoia colțul paginii să-i facă semn și mă fixa cu privirea ei bănuitoare. Nici nu mai era nevoie să mă întrebe nimic, eu lăsam ochii în jos și asta era deja o confirmare. Urma predica obișnuită despre cât e de urât, cel mai urât, să minți, asta în cel mai ferici tcaz, când nu mă pedepsea să stau în casă.

Când venea împricinatul, vesel și pe șapte cărări, îl lua pe el la bani mărunți, se uita și el cu reproș la mine, că de ce nu i-am ținut partea și de ce l-am pârât, eu încercam să-l fac să înțeleagă că nu făcusem față tiranului, așa cum nici el nu putea. Eu mă uitam urât la el pentru că mă pusese să mint, mama se uita urât la mine pentru că-mi vedea viitorul tulbure din cauza minciunii, tata se uita urât la mine că l-am dat de gol, doar soră-mea intra senină în casă și mă chema afară, contrariată de absența mea de la vreun joc foarte important. Atunci se mai risipeau tensiunile, mama se-ndura să-mi dea drumul. Nici nu mă mai întorceam până seara târziu, să nu-i văd, să nu-i aud și mai ales, să nu fiu victimă colaterală în războiul lor cu care nici eu, nici soră-mea nu aveam nicio legătură și nici vreo vină.

Cireșica există încă, e doar bar acum, nu și braserie, iar în locul cofetăriei cred că e o bancă. Îmi place și acum prăjitura Albina, o mai cumpăr din când în când. Mama și tata nu se mai ceartă demult, din 2002 când a murit ea, cel puțin așa sper, își dorm somnul unul lângă altul în cimitir. Îi visez mereu așa cum mi-aș fi dorit eu să fie, sănătoși, veseli și zâmbitori, deși, și în vis sunt conștientă că cei pe care-i văd sunt doar proiecția mea de adult asupra unor oameni care nu mai sunt, și n-au fost niciodată așa ca în visele mele. Dar zic unii că probabil, acum le e bine și-mi doresc să cred asta.









3 comentarii:

  1. :))) Ce-mi place! Parca ma vad in copilarie...Oare toate orasele au cate o crasma Ciresica? In Braila exista si Ciresica si Geamuri Late.

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent ! E ca un instantaneu minunat surprins de un fotograf profesionist a unei clipe din viata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelent ! E ca un instantaneu minunat, a unei clipe din viata. surprins de un fotograf profesionist.

    RăspundețiȘtergere