marți, 29 septembrie 2015

Gustul copilăriei

În seara asta am făcut aripioare pe cărbuni și mi-am amintit de puii rotisați de la Avicola pe care-i aducea tata în ziua de salariu. Pipăiam geanta lui de ceferist, strămoașa diplomatului și când era caldă, știam că aduce pui cu mujdei. Niciun pui de după anii 92 nu a mai avut gustul celui de Avicola, nici textura, nici pielea aceea crocantă ce-ți făcea degetele lipicioase. Până și cei pentru care stăteam la coadă strivită de pensionari între uși când ne dădeau drumul buluc în magazin, după ce gestionarul și vânzătoarele își puneau deoparte pentru ei, neamuri și cumpărători pe sub mână, și aceia aveau alt gust, așa vineți și plini de pene pe care trebuia să-i pârlești la aragaz și să le extragi rădăcinile cu penseta sau patentul. 

Când mă gândesc ce importanți erau măcelarii, gestionarii de la Avicola, ce lingușeli și cadouri primeau pentru o bucată de carne cu mai puține zgârciuri și grăsime, aprozaristele alea obraznice încărcate cu inele pe degetele pline de noroi și putregai împuțit de la cartofi, de nu le ajungeai nici cu prăjina la nas, angajate cu pile, toate venite din fundul satelor pentru a căror angajare dădeau mămica și tăticu câte-un porc sau vițel, mai că aș face o investigație să văd ce s-a ales de ei. Afară de măcelarul gras, cu obrajii roșii-vineții de la prea multă carne și băutură, ăla a dat ortul popii, la fel și fie-sa care a ajuns o boschetară bețivă după ce-a vândut tot ce-a agonisit tâlharul de tată-său care, în vremurile de glorie, când flâmânzeau oamenii mai abitir, ajunsese să ceară sex în schimbul cărnii. De la femei, nu știu să fi avut alte preferințe și nici nu știu dacă vreuna a cedat sacului acela de rahat, respingător, libidinos și arogant. A crăpat și fie-sa după ce-a ieșit de la inchisoare unde stătuse ceva ani pentru tentativă de omor asupra unui futac de-al ei.

Vremurile de căcat nasc oameni de căcat. Nici acum nu suntem mai breji, avem noi românii un grad de infatuare născut din absența cuturii și ai celor 7 ani de-acasă, care ne fac să ne schimbăm atitudinea imediat când devenim ”cineva”. 

Mi-am amintit de astea înfulecând aripioare cu mujdei și nu știu, parcă aveau gustul copilăriei mele, imaginea tatei venind zâmbind cu geanta lui caldă la fetele lui și degetele lipicioase de la pielea crocantă, apoi burțile pline și mormanul de oase bine supte și morfoliite ca nu cumva să risipim ceva.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu