marți, 23 decembrie 2014

Ultima mea zi de front cu Traian Băsescu

Am fost și rămân băsistă. Nu m-a deranjat niciodată apelativul, chiar dacă eticheta de ”băsist” ni s-a pus în batjocură. Nu m-a deranjat nici după ce Traian Băsescu a fost ales pentru al doilea mandat, când puținii băsiști care mai îndrăzneau să recunoască o fărâmă de simpatie sau admirație pentru el erau considerați leproși. Nu mi s-a părut insultător nici măcar când Mircea Badea inventat apelativul ”băs” și derivatele venite dintr-o minte infantilă de narcisist plin de frustrări ce este Mircea Badea, acest pigmeu nefericit preocupat de bicepși, maiouri, șpagate, obsedat de faptul că spre deosebire de ceilalți muritori de rând, el ar trebui să rămână tânăr și nemuritor.

L-am petrecut cu aplauze la plecarea de la Cotroceni, Nu s-a putut opri să-și salute susținătorii, pe trotuarul celălalt aflându-se huidulacii și stegarul dac ale cărui minți par a avea viză definitivă de plecare din țară. Nu știu câți am fost, n-am reușit să văd mulțimea și nici libertate de mișcare prea mare n-am avut, unul dintre motive fiind și faptul că Antena3 nu găsise alt loc să-și parcheze mașina cu ligheanul de emisie decât pe trotuarul nostru. Evident, pentru a provoca. Sunt sigură că se rugau să le zgâriem mașina, să le rupem o oglindă din greșeală ca să poată porni Jihadul antenist, să se poată victimiza demonstrând că susținătorii lui Băsescu sunt niște sălbatici. I-am lipit în schimb afișe cu Traian Băsescu pe capotă, moment în care un puștiulică de pe locul pasagerului, a scos capul pe ușă, și cu o sfântă indignare ne-a întrebat dacă avem bun simț, moment in care mulțimea a izbucnit în râs… Se găsise un antenist să vorbească despre bun simț, era gluma anului. Ironizat, s-a retras înapoi în mașină, vizibil deranjat de interpelările celor care considerau că locul Antenei 3 era pe trotuarul celălalt.

Un al doilea moment tensionat a fost momentul în care a apărut Pavelescu, știți care, păstrătorul ștampilei PNȚCD, ce devenise brusc mai băsist decât însuși Băsescu și s-a proțăpit ca păduchele în frunte, singur, dincolo de cordonul de jandarmi. Surd și mut la indignarea celor din spatele lui care-i strigau să plece sau măcar să se mulțumească cu o poziție mai puțin vizibilă. Într-un târziu, cordonul de jandarmi l-a cuprins și pe el, răpindu-i cele 5 minute de glorie.

Continuarea aici