vineri, 18 iulie 2014

Hamster obosit

Am dormit prost spre foarte prost și puțin. Vreo 5 ore în total. M-am trezit pe la 6, am inspectat frigiderul ca și cum ar fi crescut ceva nou peste noapte în el. M-am mulțumit cu o bucățică de cașcaval, cu toate că tocmai ce visasem un tort de ciocolată din care mușcam fără să-l tai. E un vis mai vechi de-al meu ăsta. Încă n-am avut curajul să mușc din tortul cuiva pe la vreo nuntă, sindrofie, zi de naștere.

M-am culcat la loc dar mai nou, de vreo câteva luni, diminețile sunt chinuitoare, nu sunt nici trează, nici adormită, sunt într-o stare de veghe în care o parte din mine se chinuie să se trezească, și cealaltă insistă să mai doarmă. Mă enervează rău de tot starea asta pentru că mie-mi plac diminețile iar cearta asta dintre cele două ego-uri îmi diminuează starea de bine și ritualul cafelei.

Colac peste pupăză, mă mai doare și capul, pe lângă un pui de depresie ce inisită să-și instaleze cuibul, sentimentul de inutilitate și cel care-mi spune că orice fac nu iese nimic, că-s un hamster într-o roată care se oprește doar când cade lat de oboseală, și care după ce prinde puteri, în loc să se fi învățat minte o ia de la capăt. Tocmai ce-am căzut lată.

Am terminat și ardeii de copt, nu că mi-ar fi fost musai sau pentru că aș fi vreo harnică, ci pentru că am simțit nevoia să fac ceva ce făceam de obicei când erau copiii pe-acasă și răcneau după mâncare imediat ce se trezeau. Acum nu mai răcnește nimeni, mâncare este, ardeii sunt copți, curățați, sărați, oțetiți o țâră și cu un strop de usturoi. Îi pun în frigider, deși-mi plac, nu mi-e poftă de ei. Nici de mâncat nu pot să mănânc, e ca și cum aș avea un balon în stomac și mă forțez să îndes două-trei înghițituri, cât să nu mor de foame.

Televizorul merge pe talk show, ceea ce mă enervează la culme...Vorbărie goală, voci molcome, sfătoase, avion doborât, Voiculescu, draci-laci. Îl sting și mă bag în pat. Și-mi iau o pauză ca să n-o iau razna, și mai ales să-mi pot relua cursa tâmpită și complet lipsită de scop sau utilitate. Nu știu când și nici n-am chef să mă gândesc la asta.