luni, 9 iunie 2014

Mi-e dor de ducă și de mare

În fiecare primavăra-vară mă-ncearcă același sentiment că locul meu nu e aici. Mi-am clădit o lume și o viață paralelă din vise, din dorințe atât de puternice încât nu reușesc să înțeleg cum de nu le pot atinge cu mâna.

Nu reușesc nicicum să mă resemnez la a rămâne într-un loc, la a-mi iubi fiecare răsărit de soare imaginându-mi că sunt în altă parte. Nu are poate nicio legătură cu țara, deși sunt atâtea locuri în lumea asta unde-aș vrea să fiu chiar în acest moment. Un loc unde să aud freamătul apei, valuri lovindu-se neobosite de țărm într-un etern și neostoit du-te vino, o imagine lichidă a unui Sisif acvatic, fără niciun bolovan în brațe dar cărând după el toată povara repetării aceluaiși efort pentru totdeauna.

Cu cât masochism mă torturez zilnic, închizând ochii și adulmecând, imaginându-mi că simt nisipul ud între degetele picioarelor, aerul sărat biciuindu-mi obrajii, mirosul algelor zvârlite pe țărm, scoicile înțepându-mi pielea, soarele arzându-mi fața. Și mai presus de toate astea, zgomotul atât de drag mie, cel al apei... foșnind, tunând, șiroind, clipocind. Șoaptele mele murmurând ”te iubesc”, ochii îmbrățișând întinderea nesfârșită de argint dimineața, crestele înspumate ziua, undele liniștite noaptea.

Nimic nu-mi trezește simțurile și nu-mi aduce atâta pace în inimă așa cum o face marea. Nimic nu umple goluri sufletești așa cum o face ea. Nimic nu e atât de complex antrenând atâtea sentimente și trăiri, nimic nu-mi aduce atâta pace. Doar ea, apa, miracolul ce face supraviețuirea acestei lumi posibilă, ea schimbă tot, insinuându-se oriunde găsește o fisură, umplând-o, spălând-o, curâțind-o.

Așa face și cu golurile, fisurile din mine... le purifică și le umple, completându-mă. Poate de aceea o caut mereu și o găsesc uneori pe țărmurile ei, la ea acasă. Poate de aceea o am și la mine acasă dacă închid ochii. Niciun efort nu fac, mi-e atât de aproape încât știu că o pot atinge cu gândul. Uneori îmi e de ajuns, alteori sufăr conștientă că mă amăgesc. Ca azi.