joi, 22 mai 2014

Ori suntem fericiți, ori nu mai suntem

A căzut puiul de mâță de pe spătarul colțarului, a rămas uimit, cu cracii-n sus și apoi s-a apucat să miorlăie la mă-sa. Nici nu știți ce concert am acum în casă, la ora 1 noaptea. Pisica mamă îl cheamă, puiul se câcâie să coboare de pe pat. He is a real pussy. Sor-sa coboară singură, el așteaptă liftul sau vreun sclav din casă să-l dea jos.

Tocmai ce-am văzut un cărăbuș zburând pe-aici. Ca la el acasă. Mi-s dragi cărăbușii, îmi place să-i țin în pumn, să mă gâdile și să bâzâie în legea lor. Și greierii mi-s dragi, anul trecut mi-a intrat unul în hol și mi-a țârâit câteva zile până l-am prins. Cu drag am vrut să-l omor. Știți cum e să-ți țârâie un greiere în casă? Știți ce fericiți puteți fi când îl prindeți? Vă zic eu, foarte fericiți. Instinctele criminale și răzbunarea fac parte din fericire.

Fericirea e când prinzi un greiere care ți-a stricat somnul câteva nopți la rând. Fericirea e când nu strivești greierele sub talpă, oricât ți-ai dori s-o faci. Fericirea e când te trezești că nu ai aer pentru că puii de mâță dorm pe fața ta. Fericirea e când dacă nu adorm pe fața ta, îți stau pe gât. Sau sub coaste și te temi să nu-i strivești. Fericirea e când te trezești dimineața și constați că nu i-ai omorât. Pentru că tu i-ai învățat în patul tău și ei nu au avut nimic împotrivă.

Fericirea e când scapi un pui de mierlă dintre dinții pisicii mamă. Nefericirea e când constați că puiul de mierlă nu poate zbura și-l rogi pe fiu-tău să facă ceva. El face ce știe orice bărbat, învață puiul să zboare. Numai că puiul nu știe, nu are elice sau ceva de genul și atunci când fiul aruncă pasărea ”zboară, puiule, zboară” peste gard să nu-l prindă pisica, se aude un poc. Da, puiul n-a învățat să zboare, a căzut pe terasa vecinilor. Mort.

Eh, asta-i o definiție a fericirii și a nefericirii. Mă doare capul – e nefericire. Puii de mâță dorm la mine-n poală – fericire. Punct.