joi, 13 martie 2014

Sarmale cu mămăligă sau sărmăluţe cu mămăliguţă?

Un text absolut savuros de Gavrilache.


Abia la o bucată de vreme, cam pe când Tăriceanu testa microfoanele cu arătătorul, am sesizat că, deşi vorbeau de acelaşi banal şi iubit fel de mâncare, cei doi îi dăduseră surprinzătoare şi aproape filosofice încărcături emoţionale, fapt care trebuia să pună pe gânduri un observator atent şi inteligent, şi m-a pus! Să fie vorba, m-am întrebat, de viziuni diferite asupra sensului vieţii, de opţiuni politice divergente sau vorbim doar de simpla mărime a sarmalelor? Chiar şi în acest ultim caz, ce semnificaţie să existe între coincidenţa dintre sarmalele mari (“sarmale”) servite frecvent de un militant al partidului aflat la guvernare şi sarmalele mici (“sărmăluţe”), rar ajunse în burta celui mai ezitant, împăciuitor, bleg, aş zice, dintre noii colocatari din condominium? Ba, pe măsură ce timpul se scurgea implacabil, alte şi alte întrebări se iţeau din zbuciumul neuronilor mei puşi la treabă de aceasta dilemă : “Mărimea sarmalei reflectă ea plusvaloarea acumulată în funcţie de importanţa şi volumul muncii depuse, ori este doar expresia acumulării haotice, sălbatice de capital susţinută de adeziunea la un grup infracţional organizat sau la un partid politic (cam acelaşi lucru)? Să se fi transformat vecinul Costica, şofer pe Rabă şi membru marcant PSD, din cel ce-a învârtit o viaţă manivela, în cel ce învârte banii cu lopata pe linie de partid şi de stat? Dacă, am ajuns să mă întreb, epoca lui Mazăre a apus şi se văd deja zorile epocii Costică? E bine, în acest context, să mă mai trag de şireturi cu viitorul primar, să-l contrazic când îi e lumea mai dragă? Nu cumva sunt de două ori fraier : o data că-l supăr şi o dată că nu profit?

Continuarea, aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu