vineri, 3 ianuarie 2014

”Minunile” de pe copaci și lăcomia BOR

Când vă mai încearcă admirația față de poporul român în general, uitați-vă la știrea astafollow, și garantat vă trece, asta dacă nu sunteți cumva ultra-ortodocși sau habotnici. Un vânzător de pepeni a desenat în toamnă fața lui Iisus pe un copac, ca reclamă pentru marfa lui. El spune că veneau clienții, își făceau poze cu copacul și cumpărau pepeni de la el. Mai târziu, unui sărac la minte i s-a părut că vede o flacără din ceruri și imediat după ce s-a stins flacăra de origine divină, ar fi apărut ”minunea”. Zilele trecute, isteria s-a declanșat, lumea a început să facă pelerinaj la copac, cu lumânări, flori, rugăciuni, în spiritul celebrului ”crede și nu cerceta”.

Continuarea aici

marți, 31 decembrie 2013

Pe drumuri...

Motto: Fă-ți planuri de viitor dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă !


Dimineața Ajunului Anului Nou m-a găsit îndărătnică, indispusă, fără un motiv anume. Poate că entuziasmul copilăresc al altora de a trece într-un an nou ca și cum ar trece dintr-o dimensiune în alta m-a întors pe dos. Poate că optimismul nejustificat ce răzbate din frenezia de urări și speranțele ce se ghicesc de după ele mi-au reconfirmat că trecând dintr-o noapte în alta, dintr-un an în altul, nu aduce nimic spectaculos, nimic nou. nimic definitoriu. Nici măcar un tranzit nu este, totul e iluzie și autoamăgire.

Am participat și eu la frenezia asta, mințindu-mă cu anii, promitându-mi mie însămi că voi face și voi drege. Acum am convingerea că nicio acține în sine nu e definitorie de una singură, că totul face parte dintr-un întreg, un ciclu implacabil, în care totul se întrepătrunde și crește.Ia rezultatul poate fi bun sau poate fi prost, depinde care parte a paharului privești.

Mai știu că nu voi fi scutită de încercări iar recompensa pe care o aștept ca oricare altul va veni în cele din urmă, dar nu așa cum cred eu că trebuie să arate, nu așa cum aștept eu să se materializeze, ci așa cum trebuie să contribuie la evoluția mea. Asta poate însemna și suferință, eșec, dezamăgire... Doar că acum înțeleg, ceea ce face totul mai ușor, pentru că am acceptat să primesc ce-mi oferă fiecare zi, conștintizând că am și eu o contribuție insignifiantă dar nu definitorie.

2014 e Anul Calului Verde de Lemn în zodiacul chinezesc. Stă sub cifra 7 în numerologie, cifra divinității și a creației. Este anul temerarilor, al spiritului, al creativității. Cu rămășițe de ego, îmi caut în cifre destinul. Anul meu personal pe 2014 e 1, ceea ce semnifică începutul. Cifra destinului meu este 7, aceeași cu a anului ce vine. Nimic nou, eu sunt mereu la-nceput de drum, niciodată la răscruce. Drumurile mele încep dintr-un punct și se ramifică mereu iar cea mai mare calitate a mea este că pot merge pe toate odată fără să mă-ntreb unde mă duc. Prețuiesc mai mult călătoria decât destinația... În definitiv, ținta este doar un pretext pentru o călătorie plină de aventură.

La mulți ani tuturor !