miercuri, 18 decembrie 2013

Libertatea noastră

Captivitatea, sentimentul arestului la domiciliu, că ești mereu urmărit, monitorizat, ascultat, hăituit, silit să te încadrezi în anumite tipare dictate de partid și țuțării săi prea zeloși, obligativitatea de a slăvi pe stadioane ”tovarășul iubit”, de a da socoteală patrulelor de miliție asupra prezenței tale pe stradă după ora 22, infernul unei vieți la limita umanității cu apă și lumină drămuită, umilințele repetate la cozile la care erai silit să stai cu zilele, să te-mbrâncești cu semenii, vecinii sau neamurile tale în strădania de a ajunge la un pui sau bucată de carne gata împuțită, pe care o țineai o zi în apă rece cu oțet să piardă mirosul de putrefacție, absența oricărei perspective de viitor, alta decât cea dictată de partidul comunist, au fost principalele motive ale exasperării răbufnite în decembrie 89.

continuarea aici


duminică, 15 decembrie 2013

Lungul drum spre casă



Am scris despre acest documentar și despre nepăsarea care au făcut ca aceste atrocități să fie posibile, aici și aici .
În speranța ca măcar un nostalgic al comunismului își va reevalua poziția, în speranța că se va înțelege că indiferența, teama și educația ne pot duce oricând înapoi unde-am fost când copilul din film a trăit ceea ce noi nu putem decât să ne imaginăm. Doar o zi din viața lui și a celorlalți nefericiți să vă imaginați, una singură ! Ei au trăit multe, mult prea multe.