joi, 7 martie 2013

Mesajul săptămânii

Cerem respectarea Referendumului pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300!

PoliticStand.com

marți, 5 martie 2013

”Mișcarea” Schengen pe Facebook

Ce nebunie frumoasă se întâmplă de ieri, suntem atât de mulți încât nimănui nu-i mai arde să ne numere. Unii zic 500, alții zic 5000. Cert e că fiecare a treia persoană de pe wall-ul meu se numește Schengen. Așa mă cheamă și pe mine de ieri de pe la prânz, așa-i ”cheamă” și pe majoritatea prietenilor mei. Suntem familia Schengen pentru câteva zile, până când va pricepe tot Corlățeanu că nu poate vorbi în numele nostru, nu poate decide că pentru România nu e prioritară aderarea la Schengen, nu ne pot scoate din Uniunea Europeană, nici din NATO și nici nu ne mai poate apropia de Rusia, că știm deja cum e . Nu mai suntem curioși, mulțumim frumos.

Ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat: oamenii vor, tânjesc să se unească în jurul unei idei, unui vis, unei speranțe. Oamenii au nevoie de lideri care să-i strângă împreună, să le dea speranțe pentru că asta ne lipsește, după asta tânjim, speranța că putem fi mai mult, că putem fi liberi, stăpâni pe destinele proprii. Simplitatea e cel mai sofisticat lucru și noi, Schengenii facebook-ului am dovedit-o, iar politicienii de dreapta ar trebui să ia lecții de la noi. Unii dintre ei ar trebui doar să coboare din Olimp, sau mai bine nu… să stea acolo și să se arate doar în campanii, așa cum au făcut și până acum. Îi ținem minte de anul trecut, nu-i mai băgăm în seamă …

E greu să unești românii? O fi, când nu ai imaginație, nu te duce capul, nu vrei sau ți-e lene. Sau nu te interesează și crezi că statutul de politician îți e de-ajuns. Posibil să nu mai fie de-acum încolo pentru că tocmai ce ne-am dat seama cât putem fi de puternici și cât ar putea fi ei de slabi în fața noastră. În definitiv, cine sunt ei dacă nu angajații noștri? Cine le dă dreptul să vorbească în numele nostru atunci când nu servesc interesul național ci doar pe cel propriu? Ei sunt ”nimeni”, noi suntem ”totul”. Noi putem fi tăvălugul care rade o clasă politică putredă, așa cum ai răzui noroiul uscat. Corlățean nu e România și poate vorbi cel mult în numele votanților USL și nici măcar în al lor pentru că mulți dintre ei nu au nici acum habar ce-au făcut pe 9 decembrie. Corlățean nu are dreptul și nu are voie să ne izoleze de Europa, USL-ul nu poate sacrifica România ca să-și protejeze corupții.

Familia Schengen de pe facebook crește cât alta-n zece, demonstrând că o idee simplă ce ar putea fi ridicolă în ochii unora, poate face mai mult decât discursurile, scenariile, petițiile, limbile de lemn, promisiunile sau lamentările. Ar putea schimba fața României pentru totdeauna, ar putea să-i redea ceea ce-i lipsește cel mai mult, speranța și încrederea în viitor. Trebuie doar să se vrea cu adevărat.



Angela ”Schengen” Tocilă

luni, 4 martie 2013

Românii și Schengenul – vaca și chiloții

Când crezi că le-ai văzut și auzit pe toate, când ești convins că nimic nu te mai poate surprinde, când te resemnaseși să trăiești într-un haos generalizat și singura grijă pe care o mai aveai era a locului unde-ți ții pașaportul, valiza și biletul de avion doar ”dus”, câte-un politician de coada vacii care nu întâmplător ocupă funcția de ministru de externe a țării tale te trăznește în moalele capului spunând că dacă nu suntem primiți în Schengen, România nu mai e interesată de subiect. Așa a hotărât el și capul lui colțuros, vorbind în numele tău și al altor 22-23 milioane de români, pentru că el prin funcția lui, are voie să se substituie voinței unui popor întreg.

România nu mai e interesată de intrarea în Schengen și o spune de pe poziții de forță, în numele aceluiași patriotism de cârciumă care a cuprins populația otevizată, manelizată, semi-analfabetă, aceeași care s-a sufocat de indignare cu ocazia arborării steagului secuiesc pe diverse edificii, garduri sau copaci, aceiași patrioți ce se-nfioară când ascultă ”Așa-i românul” lălăit în crâșmă de vreun tovarăș de pahar, sau ”Treceți batalioane române Carpații” în diferite faze de intoxicație alcoolică.

Ei bine, am niște vești, nu tocmai bune... Românul când se-nveselește, se-mbată ca porcul, își bate nevasta și copiii, doarme prin șanțuri și a doua zi suferă de migrene cumplite. Nici o umbră de patriotism nu mai rămâne după o beție, doar dureri de cap și indispoziții. Românul nu trece Carpații decât să plece-n occident la muncă, în cel mai bun caz. În rest, se duce la furat, la cerșit, la produs, la înșelat, la proxenetism, la dat în cap.

Patriotismul îl încurcă prin străinătate, așa că-l lasă frumușel la păstrare în Vama Nădlac sau Borș. Ca să nu te faci de râs printr-o țară străină, ar trebui să-ți cari patriotismul în spinare peste tot, dar românului i se pare că e de ajuns să pomenească prin străini de râu și ram, de folclor și peisaje și de cele mai frumoase femei din Europa, chiar dacă lumea s-a cam săturat de poveștile noastre, de drumurile desfundate pe care te chinui să ajungi la râu și la ram, de șmecheriile, șmenurile și țepele pe care le iau prin România, de prețurile nerușinate și serviciile proaste, de ospitalitatea obositoare și agasantă cu care speră românii să-și ascundă gunoiul sub preș.

De ce nu ne vor în Schengen? Pentru că, deși nu ne place să recunoaștem, nu merităm. Pentru că suntem un neam de mâna a șaptea, primitiv, needucat, încrezut, batjocoritor, nesimțit. Pentru că noi le știm pe toate și nu ne poate contrazice nimeni. Nimeni nu ne poate învăța nimic, pentru că noi ne-am născut știind tot. Pentru că i-am umplut Europei orașele de cerșetori și hoți, de proxeneți și curve . Pentru că acceptăm salarii de mizerie și muncim la negru. Pentru că nu avem demnitate, nu suntem solidari. Pentru că nu ne suferim între noi, ne sabotăm între noi, ne furăm între noi. Suntem solidari și ne iubim doar la beție, dar regretăm a doua zi când ne doare capul.

Românii au speriat Europa și e de înțeles de ce nu ne vor, de ce cu siguranță regretă că ne-au primit în UE când locul nostru era într-un țarc ca la Zoo. Să vină lumea și să se minuneze că-n secolul 21, undeva la marginea Europei, mai trăiesc și se-nmulțesc oamenii cavernelor. Ce dovadă mai bună că spun adevărul mai vreți, decât că acest popor ”minunat” și-a dat dovada inteligenței, a dorinței de progres, anul trecut pe 9 decembrie? E Titus Corlățean vinovat că vorbește tâmpenii din poziția de ministru de externe? E Ponta vinovat că e prim ministru? E de vină ciobanul Becali că e senator? Sunteți pregătiți să recunoașteți că nulitățile astea n-au nicio vină că sunt la conducerea țării și nu la coada vacii, la sapă sau la târnăcop unde le-ar fi locul?

Dacă nu sunteți pregătiți să acceptați adevărul, rămâneți liniștiți ”la locurili voastri” și primiți ceea ce ”vi se dă”. Vor Ponta , Corlățean și Crin Antonescu să ne lipească la CSI? Câtă vreme nu există opoziție, nu-i împiedică nimic. Și dacă o vor face, fiți siguri că nu de dragul Rusiei, ci de dragul banilor. Și tot de dragul banilor, nu vor ezita nicio secundă să vă vândă engros, atâta vreme cât sunteți priviți doar ca furnizori de taxe la buget. De plecat, nu vom putea pleca toți, iar cei ce pleacă, tot în țară trimit o parte din banii pe care-i câștigă, așa că... Unde e pierderea și cui îi pasă?

Un refren patriotic al epocii ceaușiste spunea că ”noi suntem aici de două mii de ani”... Și vom mai rămâne aici încă două mii de ani, zic eu, în aceeași mocirlă lipicioasă și călduță în care ne scăldăm cu indulgență, autocompătimindu-ne, miorlăindu-ne, căinându-ne că nimeni nu ne vrea, că suntem rățușca cea urâtă a Europei, deși suntem viteji, deștepți, buni, iubitori de pace. Nu ne vrea Schengenul? Dă-l dracului, nu-l mai vrem noi pe el, maica Rusie ne primește oricând cu o vodcă pe masă și cu kalașnikovul la-ndemână, pentru orice eventualitate.


Publicar in EVZ in 03.03.2013