sâmbătă, 17 august 2013

Supa de găină

În fiecare sâmbătă, bunica tăia un pui, o găină bătrână care nu mai făcea ouă, sau un cocoș care nu-și mai făcea treaba pentru care era ținut printre găini. Nu m-a putut convinge niciodată să asist măcar la decapitarea păsării, dar cu greu, m-a convins să particip la jumulirea de fulgi. Mirosul greu al apei în care fusese opărit puiul, mi-a rămas pentru totdeauna în minte și ori de câte ori îl mai simt, invariabil, mă poartă în copilărie, în curtea bunicilor.

Supa de găină ajunsese un ritual la sfârșit de săptămână, pentru că în restul zilelor se mânca ce se găsea prin grădină: fasole verde sau uscată, cartofi părgăliți ( cartofi fierți în apă cu sare, apoi amestecați cu ceapă călită în ulei cu boia), ouă, supă de dovleac. Dar sâmbăta, era ziua supei făcută pe zarzavat mult, strecurată mai apoi, pusă iar la fiert cu tăiețeii făcuți de buna.  Carnea din supă era prăjită cu puțin usturoi, lângă cartofi fierți sau piure, cu salată de castraveți din ăia de grădină, aproape copți și cu semințe mari, că bunica nu se-ndura să-i culeagă până nu dovedeau c-au ajuns la maximum de creștere.

Am rămas cu ritualul de sâmbăta, atâta doar că e greu acum să mai fac rost de găină de casă, iar pe puiul plin cu hormoni din magazine, nu-mi pot exercita măiestria. Am primit ieri o ditamai găina, aurie și cu oasele tari, pe care am împărțit-o în două, iar jumătate fierbe acum în oală cu morcovi, pătrunjel, țelină, ceapă, sare, piper, varză creață. O gust din 5 în 5 minute, nu ca să constat vreo schimbare , ci pentru că așa-mi cere mie ritualul și nerăbdarea. Păcat că n-a avut pipota, aceea o mănânc până nu e prea fiartă, cu puțină sare și o mestec îndelung ca să țină mai mult.

Nu sunt multe felurile de mâncare care-mi dau mie orgasme culinare, iar supa de găină e una dintre ele. Până se termină de fiert, eu sunt deja sătula de miros și de gustat. Am mâncat în Câmpina ceea ce credeam eu că e supă, dar am constatat că era acrită cu borș. A fost bună, dar cum mă așteptam la gustul dulce și-am dat de acru, ama vut un șoc la papile. Niciodată n-am să pun borș în supa mea de găină, doar tăieței (întotdeauna de casă) și un cub de Knorr, apoi pătrunjel tăiat și piper în farfurie. Uneori, puțină nucșoară răzuită pentru senzații extreme.

Supa de găină va rămâne pentru mine legătura cu copilăria, cu bunicii și cu mama, un motiv în plus să le duc tradiția mai departe. Cred că acolo unde sunt se bucură, sau li se pare că a mea e prea unsă, prea sărată, prea puțin sărată,și-ar vrea să-mi arate ele cum se face. Le îmbrățișez pe toate 3 în inimă, le sărut mâinile muncite, obrajii moi și le mulțumesc pentru tot ce m-au învățat și pentru că m-au iubit. Săru-mâinile, iubitele mele !

2 comentarii:

  1. parc-a fost "scris" din tastatura mea

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa mancam si noi acasa.da' pacat de supa si gaina aia, cu cubul knor.arunca-l!

    RăspundețiȘtergere