sâmbătă, 17 august 2013

Diminutivele din viața noastră - între alint și narcisim

Eu nu pap niciodată, dar ni-cio-da-tă! Eu mănânc. Mâncarea mea nu se numește niciodată ”păpică”, sau ”mâncărică”, așa cum eu n-am fost niciodată ”mămică”, ci mamă, iar copiii mei n-au fost niciodată ”bebei”, iar tatăl lor n-a fost nicidată ”tătic” sau ”tăticuț”. Copiii mei au fost dintotdeauna ”copii”, burta în care au crescut, n-a fost niciodată ”burtică”, laptele pe care l-au supt de la sân (nu de la sânișor, țâțucă), n-a fost niciodată ”lăptic”. Eu n-am fost niciodată ”graviduță”, doar gravidă.

Roșiile nu sunt ”roșiuțe” în afara cazului în care sunt cherry, deci foarte mici. Nici ardeii, nu-s ardeiuți, decât dacă-s ardei iuți. N-am stat niciodată la codiță, dar am stat destul la coadă  la pui, zahăr, ulei, ouă, care n-au fost zăhăruț, puiuț, uleiuț, oușoare. N-am avut ocazia să mă alint într-atât încât să alint  mâncarea, obiectele, ființele vii, și probabil că n-aș fi făcut-o nici dacă mi s-ar fi oferit. Ocazia. Ocaziuța.

Mi s-a spus că femeile ”graviduțe” își exprimă starea de grație folosind diminutivele, dar n-am văzut niciodată un bărbat exprimându-se în acest fel, că dacă aș fi văzut, îl băgam în doamna mă-sa și-l făceam ”pussy”, sau ”pussycuț”.Cu toate astea, sunt destui bărbați care ”papă”, prea puțini care au ”bebei”, nu știu să fi auzit sau citit de vreunul care are nevasta ”graviduță”, dar știu destui care alintă berea, ”berică”. Așa am reușit să înțeleg și femeile, cu toate că stocul de diminutive e arestat de ele. Stăpânele diminutivelor, ale diminutivuțelor.

Cu toate astea, le detest când se exprimă prin diminutive în public, așa cum le detest când demonstrativ, alăptează un ditamai găliganul bun de luat în armată în public, ca să demonstreze ceva. Mie una, demonstrația mi se pare o frondă inutilă pentru că oricine știe cum se hrănește un ”bebel” , toată lumea știe că femeia are două țâțe, toată lumea știe cum arată un corp uman și la ce folosește fiecare membru și fiecare organ. Atunci vin și vă-ntreb, cine, ce, cui și de ce, demonstrează ceva și mai ales, la ce folosește? Dar diminutivele astea retardate la ce vă folosesc? Vă simțiți mai mici, mai fragile, mai prețioase ? Aveți oare impresia că sunteți unica născătoare de pe fața pământului ai unor ”bebei” ? Dar când treceți de 40 de ani, ce scuză aveți?

5 comentarii:

  1. Draga Angela...pot intelege faptul ca nu iti place sa vorbesti tu cu diminutive, ca nu iti place sa auzi la alta lume...insa fiecare este liber sa se exprime asa cum doreste...
    Daca este sa fii revoltata pe lumea ce ne inconjoara eu consider ca ar trebui sa gasesti un alt subiect...si doar putin sa fii atenta si vei gasi o sumedenie.
    Lasa femeile sa se exprime cu diminutive, daca asa simt ele nevoia...important este sa fie omenie si respect!

    RăspundețiȘtergere
  2. Criminala filipica. Gata, am ras din vocabular berica. Bere forever!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce textulet interesat. Esti dulcica foc :) !

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant comentariul. Intr-adevar, putina seriozitate nu strica niciodata. Englezii isi numesc copii bebelusi pina la un a an, dupa care gata. Ai nostri nu vor sa creasca. Sau mamele nu-i lasa.
    Intrebare: De ce nu mai apareti in EVZ? Pacat.

    RăspundețiȘtergere