joi, 18 iulie 2013

Ce văd eu de când sunt chibiț politic

De când m-am făcut chibiț politic, mi-am atras simpatii, dar și antipatii profunde, din acelea de parcă le-aș fi dat foc la casă, le-aș fi otrăvit copiii și le-aș fi luat lor pâinea de la gură. Nu mă refer doar la cei care au altă opinie politică decât mine, ci și la cei care într-un fel sau altul, le împărtășesc pe ale mele, însă cu brizbrizuri diferite, ifose și sclifoseli cu tentă de ”io-s cel mai deștept”, cu elitisme găunoase, că deh... te mai uiți și la om, îl vezi rupt în fund, dar cu pretenții multe și frustrări pe măsura găurilor din nădragi.

I-am împărțit pe categorii pe cei care nu au loc de mine, sau de alții care scriu pe bloguri. Celorlalți, cititorilor care consideră că ceea ce scriu eu sunt și ideile lor, toată stima, mulțumirile și aprecierea mea!

1.Postacii care mă-njurau pe Evenimentul Zilei în fiecare sfântă zi de duminică și care m-au urmat pe PoliticStand, dar constatând că se moderează comentariile s-au cărăbănit cu cozile între picioare, înghițindu-și sudalmele, obscenitățile, aluziile sexuale la care tot românul se pricepe ca și cum ar fi Futacul Universului.

2. Prețioșii, care au mereu ceva de cârtit, că de ce n-am scris și de cutare, că de ce n-am adăugat cutare amănunt care lor li s-a părut foarte important, de ce dau doar în USL și nu dau și-n PDL și-n general, curioși cine și cât mă plătește ca să scriu. Ei bine, cum aici sunt la mine-acasă, deși le-aș fi dat ocazia să moară cu degetu-n cur de curiozitate, pot spune că nu mă plătește nimeni, cu toate că e la fel de inutil ca și cum aș spune că mă plătește direct Obama, că oricum nu mă crede nimeni. Dacă ești plătit, ești musai vândut, dacă nu te plătește nimeni, se cheamă că ești fraier. În fine, nu mai dezvolt.

3. Stalkerii,, hărțuitorii, bolnavii aceia de care dacă li se pune pata pe tine, nu mai scapi. Ăștia sunt de departe cei mai enervanți, dar și demni de milă pentru că suferă de diferite tulburări psihice și în mod normal ar trebui internați la balamuc. Hărțuitorii își fac un scop pe termen lung din a cotrobăi prin toate ungherele netului după amănunte din viața ta pe care le-ar folosi și nu prea. Orgasmul care se produce în creierul lor bolnav atunci când cred că au o informație cu care te-ar putea distruge e mai puternic decât unul fizic, de care oricum au uitat. Oamenii ăștia nu prea au viață în afara internetului și a lumii îngustate în care încape doar el și victima lui. Ezită însă să dea informația zdrobitoare pentru că i-ar plăcea să te aibă la mână, să te amenințe, să-ți provoace teamă, la fel ca exibiționiștii care nu au altă satisfacție arătându-și mădularele flasce, în afară de spaima pe care o provoacă.
La un moment dat, obsesia e atât de puternică și-i ocupă atât de mult timp, încât ajunge să posteze evenimente ieșite din comun cum ar fi ”mă duc la bere”, ”merg la coafor”. Asta se întâmplă din ce în ce mai rar, până de stalkerul ajunge să nu mai iasă dintre cei 4 pereți coșcoviți, din mizeria și sărăcia din coșmelia în care locuiește. Nici măcar nu realizează că viața sa se reduce la ceea ce ar vrea el să se numească victimă, când victima este el însuși, fără însă să-și dea seama.

4. Lăikuitorii profesioniști, sunt cei care-ți dau like și dacă postezi un punct, îți apreciază un articol la 1 secundă după ce l-ai postat. De obicei, sunt și ei de două categorii: lingușitorii și bine intenționații care te admiră sincer și sunt convinși că tot ce vine de la tine e bun.

5. Invidioșii, pizmașii care se cred întotdeauna mai buni decât tine și se laudă cu asta pe unde-apucă și pe la cine cred ei că ar lua-o de bună. Și ei suferă pe dinăuntru, mai ales că sunt convinși că sunt nedreptăți de soartă, de momente nefavorabile, că tu ai pile, că dacă n-ai fi tu, ei ar fi demni de premiul Pulitzer. Și ăștia se macină și se consumă, vai mama lor și nici măcar nu pot ascunde oricât s-ar strădui. Mi-e milă și de ei într-un fel... În altul, mă miră refuzul lor de a-și accepta limitele și de a vedea că internetul ne încape pe toți ș fiecare își are publicul și spectacolul său.

Sunt fascinată de tipologiile descrise mai sus și de câte poți descoperi despre oamenii din spatele cuvintelor, fără să-i cunoști, fără ca măcar să-i fi văzut vreodată. E o lume de explorat...

4 comentarii:

  1. Pe scurt: imi place ce ai scris si de data asta!
    Oricate laude iti aduc tot nu ma platesti :)
    Tine-o tot asa ca nu ai nimic de pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind materialul, am avut senzatia ca imi scapa ceva. Trecand inca o data peste el senzatia s-a pastrat. Parca nu are inceput, sau ca sa spun altfel, lipsete introducerea (mobilul, cauza, originea).

    RăspundețiȘtergere
  3. de o vreme, mi se pare autorezonabil pe Fb autoproverbul "si fereste-ma doamne, de unele comentarii ... "
    se pare ca dunezeu nu se descurca, totusi, cu feisbucul

    NB acesta nu este un comentariu :)

    RăspundețiȘtergere
  4. toti avem d-astia fata, nu esti singura. sa zici merci ca nu ti-a promis unul ca te pune cu capul pe bordura. sau de amenintari mi-am primit eu. doar pentru filmuletele mele...
    oamenii sunt cretini. n-ai ce sa le faci din pacate. ca daca prostia ar durea, am mai ramane doar 100 de insi din fiecare tara vii...

    RăspundețiȘtergere