sâmbătă, 21 iulie 2012

Epoca rușinii naționale

Dacă e să ne luăm după Ponta, se pare că suntem contemporani cu baronul Munchausen, dar cum nimeni cu mințile acasă nu se mai ia după nimic din ce-ar mai spune primul ministru, ne resemnăm la gândul că după minciunile acestuia nu se vor scrie niciodată povești pentru copii, ci eventual o pagină neagră de istorie, o rușinoasă filă despre cum am ajuns noi românii să fim guvernați de un mitoman.

Eu una, nu mi-am făcut iluzii că odată dovedit că a plagiat și-ar da demisia pentru că asta ar fi reacția unui om cu oarece urme de onoare și de bun simț, iar având în vedere cele întâmplate în aceste trei luni de coșmar, onoarea se raportează la persoana lui Ponta, exact ca vestiții chiloți ai vacii. Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să văd zilnic un mitoman care nici nu clipește când debitează minciuni pe bandă, poate din școala generală unde aveam un coleg cu aceleași înclinații pentru ”povești nemuritoare”, dar măcar ăla era un copil inofensiv care era des pedepsit cu pumni în spate de ceilalți copii, etichetat prompt ”Mincinosu"" și plasat într-un colț imaginar la marginea grupului, privit uneori cu amuzament dar și dispreț, ca un animăluț ciudat.

De neimaginat că un asemena copil ar ajunge vreodată în viață ceva, cu atât mai puțin, primul ministru al unei țări, fie ea și excentrica Românie... Dar cum țara asta trebuie să treacă prin toate mizeriile posibile, mă aștept ca și șmenarii de pe E60, segmentul Borș, sau curvele de camionagii, să aibă  șansa de a deveni măcar senatori și cred că am să militez pentru asta dintr-n motiv simplu: până nu ajungem la limita grotescului, a nefirescului, nu ne învîțăm minte...

Ca tabloul să fie complet, lângă un prim ministru mitoman, avem un președinte interimar isteric cu apucături vizibile de dictator mărunt, dar cu șanse mari să crească. Știu că e pe gustul unora care se consideră democrați, dar recunosc senini că le-ar plăcea un președinte care să dea de pământ la propriu cu cei care nu-l agrează, sau care i se opun, totuși, îi invit să facă o analiză și să constate că dincolo de demagogie, istericale și fraze interminabile, nu se mai află NIMIC! Nicio calitate nu-l recomandă să conducă o țară, discret sau indiscret, jucător sau spectator.

Știu și simt că ceea ce trăim acum sunt doar etape rușinoase din istorie, scurte și dureroase. Știu că poate merităm ceea ce ni se întâmplă ca să ne lecuim de apatie, de lene și indolență, cel puțin pentru o vreme. Poate că până la urmă transformarea acestei mentalități de eternă victimă a istoriei și a propriei amorțiri într-una de luptător, va fi lecția pe care o avem de învățat și o vom primi mereu până o vom fi ști pe de rost.

http://politicstand.ro/

Sunt aici, n-am dispărut :)