După douăzeci de
ani de de distrugere sistematică a sistemului de învăţămînt, de îndobitocire a
populaţiei prin intermediul presei scrise şi vorbite, de manelizare şi
telenovelizare agresivă, iată că a venit şi momentul în care culegem „roadele”
acestui genocid cultural şi-i „admirăm” efectele de la ultimul cocalar, pînă la
politician.
Aceste două
figuri distincte pînă acum, cocalarul şi politicianul, s-au contopit oarecum
formînd un melanj greţos dintre un costum haute couture si un tricou „Puta
Madre”, o rochie Christian Dior şi colanţi animal print din bazar.
Judecînd după
limbajul folosit în politică, limbaj al cărui ton golanesc l-a dat fără
îndoială acel -„ măi animalule” al lui Ion Iliescu - acest Highlander cu care ne-a
pedepsit divinitatea să ne irosim visele şi vieţile de douăzeci de ani, aş
putea spune că n-am progresat ci dimpotrivă. Şcoala cu care ne lăudam, cultura
generală cu care băgam în buzunar orice occidental, au rămas undeva în urmă
făcînd cu generozitate loc mahalalei cu apucăturile şi golăneala specifică.
Nimeni nu pare să
aibă nici cea mai mică dorinţă ca acestă stare de nesimţire generalizată în
care se zbate un popor, se murdăreşte, se pîngăreşte şi se adînceşte, să
dispară. Cuvîntul „popor” a redevenit norod şi prostime. A redevenit ceea ce a
fost dintotdeauna: pleava, unealta prin care o mînă de boieri hulpavi şi
nesătui se calcă în picioare să ajungă la visterie, haita de cîini momită cu
resturi de vînat la masa vînătorilor.
Plebeii au însă
parte de pîine şi circ şi acesta este motivul pentru care nu realizează
degradarea şi decrepitudinea în care se scaldă: au televiziuni care le oferă
circ, politicieni care le oferă circ. Au oameni de televiziune ca Mircea Badea,
care le-a dezvăluit marea cugetare cum că trăiesc în Romania şi cum asta le
ocupă tot timpul .
O au pe Dana Grecu care seamană cu vecina de
la 4 în a cărei gură n-ai vrea să ajungi că nu te mai spală nici Dunărea. Îl au
pe Barbu de la OTV care le spune unora că au
urină în cap, pe poliţiştii care voiau să iasă afară o „javră ordinară”, pe doamnele de la APACA
ce nu voiau bani, nici valută, doar pe Roman să le ...
Îl au pe domnu’ Dan care inventează pentru ei
tot ce vor să audă, desfiinţează ciocoi şi boieri la comandă. Îl au pe Mazăre
care le arată o faţă umană a primarului de municipiu, dansînd samba cu femei
aproape goale, beat mort în cluburi şi pozînd în criminalul Che Guevara.
Îl au pe Marean care este şi va fi, pe Năstase
ale cărui ouă sunt pe cale de a fi numărate, pe Ciutacu cu vorbele lui grele,
plătite gros. Au femei goale,
siliconate, botoxate oriunde s-ar uita: la pagina 1, la pagina 5 şi la
televizor. Au iluzia că au tot ce se poate avea în persoana liderilor opoziţiei:
la ei nesimţirea, obrăznicia nu sunt percepute ca atare ci ca dovezi că sunt
cool, mişto şi de gaşcă. Plebei îi place asta, sunt ca ea... aproape le vine să
creadă că-s poporeni de-ai lor, dacă n-ar şti că-s născuţi cu linguriţa de
argint la gură.
Plebea apreciază
modul în care liderii opoziţiei „îl iau la mişto” pe preşedintele ţării, care
oricum e chior, beţiv şi dictator şi nu merită altceva. Plebea salivează şi
vrea sînge, măcel şi revoluţie, după care se retrage în bordeiul de la bloc, bea
bere şi-şi bate nevasta după care s-ar duce la „Iartă-mă” dacă ar mai exista.
Poporul se amuză
agitînd parcarte cu texte agramate, sicrie şi cruci: să plece Piticu’, să plece
Chioru’, să plece Nuţi, să plece toţi şi să vină băieţii ăştia de gaşcă Antonescu
şi Ponta şi dacă se poate, să plece şi din presă toţi cei care încearcă să le
desfunde mintea şi să vină în locul lor Grecu, Ciutacu şi Badea, că-s de-ai
„lui”, al poporului.
Dar noi ceilaţi...
cui rămînem?
februarie 2012- Hydepark