joi, 28 iunie 2012

Politicstand

Mă puteţi citi şi pe http://politicstand.ro/, e un proiect pe care l-am iniţiat împreună cu câţiva prieteni. Evident, este blog de dreapta, pentru că stânga, nu ne convine. Been there, done that, enough is enough!

luni, 25 iunie 2012

Scrisoare deschisă către primul ministru al României, în cazul nefericit de faţă, Victor Ponta

Domnule prim ministru Victor Ponta,

am ales acest tip de corespondenţă din simplul motiv că am o cădere nervoasă, urmărind scandalurile de săptămâna trecută a căror protagonist principal aţi fost dumneavoastră.

 Mărturisesc că îmi este foarte greu să înfrunt  o nouă zi în care voi afla de un nou plagiat sau măcar să aud "eu tot merg la Bruxelles". Ştiu, pot părea superficială şi având o viziune săracă asupra meandrelor concrete ale acestei afirmaţii, dar aş vrea să ştiu dacă se poate, care este rădăcina, cauza acestei obsesii pe care pare-se, se bazează întreaga strategie de guvernare de când aţi binevoit să puneţi mâna pe ea, cu japca. Gura târgului spune că aţi fi dobândit-o negustoreşte, în schimbul unor sume de bani, da' astea-s evident, nişte răutăţi ale opoziţiei, care desigur vă răpesc 75% din timpul şedinţelor de guvern.

Mi-ar fi greu spre imposibil să cred că şedinţele dumneavostră de guvern ar semăna cu o adunare de ţaţe cu bigudiuri în cap care discută ultima freză a lui Băsescu în public, deci trec peste. Ştiu că pe primul loc în preocupările guvernului Alteţei Voastre, e binele meu şi al poporului, doar că nu aveţi timp pentru el, atâta timp cât condamnatul Năstase e suferind pe un pat de spital. Îmi şi cer scuze anticipat dacă vreun seamăn al meu v-ar deranja cu vreo pretenţie ca de exemplu, loc de muncă, în aceste momente grele când Don Năstase duce dorul patului personal pentru că ştim cu toţii ce naşpa e să dormi în pat străin şi nu în cel din lemn de trandafir de acasă, mai ales când eşti depresiv şi ai gânduri negre.

În încheiere, aş vrea să vă asigur că apreciez eforturile dumneavoastră şi a guvernului de a mă face de râs prin Europa, Africa, Asia şi America pentru că nimeni nu a reuşit să facă asta până acum, nici chiar Ceauşescu, care nici măcar nu era procuror ca Măria Voastră, ci un amărât de hoţ de buzunare cu 4 clase a cărui diplomă a fost echivalată mai târziu cu cea de pantofar cinstit, în sinergia faptelor. Trebuie să remarcăm totuşi că el a fost plimbat cu căruţa regală la Londra, cu Lincolnul la Washington şi cu cadânele în ţările arabe, în timp ce Ţâfnoşenia Voastră vă scremeţi pentru un loc la masa cu măsline a Consiliului Europei.

Nădăjduiesc că nu v-am ocupat restul de 75% din şedinţa de guvern, dar sper că veţi lua în considerare faptul că nu vă pot lua în serios... nu de alta, dar am un băiat care a trecut prin frământările prin care treceţi dumneavostră, pe la frumoasa vârstă de 12 ani. Vă doresc creştere mare,

cetăţeanca Angela Tocilă

Când zicala "Unde-i lege nu-i tocmeală", devine o glumă bună

Acum când toată ţara stă cu răsuflarea tăiată şi gura căscată la televizor pentru a fi la curent cu starea de sănătate a lui Năstase iar media participă intens la falsa impresie că nu mai există suflet nobil pe planetă care să nu rezoneze pozitiv la suferinţele martirului, ceea ce ar trebui să preocupe opinia publică din România şi anume, aplicarea legii ca pentru orice alt cetăţean, a trecut cumva pe plan secund. Bătălia se dă pe gradul de compasiune unde există, şi demonizarea celor care nu o simt şi au nesimţirea de a cere cum spuneam, aplicarea legii.

Spălătoria de cadavre a PSD-ului lucrează la foc automat, pe toate fronturile: pe de o parte, prelungirea azilului politic în Republica Floreasca (mulţumesc Alexandru Mitache) şi pe de altă parte, denigrarea oricui cere insistent ca Năstase să fie transferat cu riscurile de infarct şi diabet cu tot, la penitenciarul Rahova, Monica Macovei şi Daniel Funeriu, devenind ţintele principale. Atacurile sunt diversificate, după tiparul deja bine cunoscut: atât la persoană, cât şi la profesionist, astfel Monica Macovei este descrisă ca fiind alcoolică, iar Funeriu plagiator şi falsificator în declaraţii pe motiv că nu şi-ar fi echivalat dipoma de bacalaureat în cea mai corectă şi exigentă ţară de pe faţa pământului, România.

Este bine cunoscut că hoţul strigă "hoţii", iar eforturile concentrate ale PSD şi a întregului guvern Ponta, complice la favorizarea infractorului, ar fi de admirat dacă s-ar concentra pe cauze mai bune: ca de exemplu, să-şi ţină măcar o singură promisiune de pe vremea când erau cei mai tari în clanţă din opoziţie. Dacă ar exista cele mai mici semne că ţara asta e guvernată de cineva, dincolo de operaţiunile de salvare ale unui infractor condamnat şi a ambiţiei de adolescent cu probleme comportamentale ale primului ministru, de a mânca şi a-şi face poze la Bruxelles ca ultimul boschetar ajuns  în lumea bună unde vrea să nu treacă neobservat, cu toate tinichele plagiatelor de coadă. Dacă onoarea n-ar mai fi doar un cuvânt din dicţionar iar absenţa sa n-ar fi justificată decât cu ridicatul din umeri "şi alţii au plagiat". Dacă în timp ce căscăm gura la guşa lui Năstase care evident, n-ar da un cartuş gol pe niciunul dintre noi, ne-am uita şi-n Parlament unde se trec pe şest legi precum cea a exploatării gazelor de şist. Dacă insolvenţa Hidroelectrica n-ar părea mai mult un tun decât o incapacitate de plată.

Dar toate cestea, nu sunt de nasul pulimii, cum nici plagiatele lui Ponta nu sunt. Norodul trebuie hrănit cu porţia zilnică de telenovelă sud-americană şi forţat să înghită minciuna unei tentative de sinucidere care n-a existat, şi isteriile unui alt terminat politic. În momentul de faţă, nu doar că suntem conştienţi de imensitatea de "not giving a fuck" a politicienilor faţă de electorat, ci de dispreţul profund şi sfidarea fără margini, pentru că cine are ochi să vadă, se simte zilele astea exact ca şi mine: dispreţuită şi sfidată, scuipată-n faţă.

Sper ca experienţa Năstase să servească drept precedent tuturor borfaşilor din ţară, ca aceştia să poată invoca riscul de infarct, de cădere psihică şi unghii încarnate în momentul în care vine poliţia să-i umfle. Să cheme Salvarea şi televiziunile şi pe Ministrul de Interne. Cu siguranţă vor avea parte doar de mascaţi care-i vor azvârli în dubă, dar merită încercat. În definitiv, din 21 iunie, legea nu mai există în România, iar cum în Constituţie scrie că toţi suntem egali în faţa legii, să ne-o dovedească ori trimiţându-l pe Năstase unde îi este locul, ori lăsând liberi toţi infractorii.

duminică, 24 iunie 2012

Despre cum să trăieşti ca un sclav, crezându-te stăpân

După ce că primul ministru al României a ajuns subiect de băşcălie din China până-n jungla amazoniană şi retur, trecând prin proba de bacalaureat din Franţa, săptămâna care-a trecut a culminat cu bătaia de joc din Zambaccian, menită să sensibilizeze un spectru larg de cucoane simţitoare şi "revoluţionari" care n-au murit degeaba la revoluţie, ci doar să-l facă fericit şi bogat pe domnul Năstase şi eventual să aibă nesperata onoare de a-i număra ouăle.

Lăsând la o parte regia deplorabilă a ceea ce s-a dorit a fi o tentativă onorabilă de a părăsi cele lumeşti, inclusiv purcoi de bani, case şi opere de artă şi-n general o viaţă ca-n filme, avem ocazia să observăm (a câta oară?) cât de sensibil e românul când e scos din casă pe caniculă să-şi arate dragostea şi susţinerea pentru un om politic al cărui unic scop din ultimii 20 de ani, a fost sporirea averii personale, în vreme ce doamnele cu creierii-n soare din faţa spitalului Floreasca îşi chiverniseau pensia şi parizerul pentru zile negre.

Nu ştiu cât a fost compasiune şi cât a fost organizare retribuită, pentru că mi-e greu să cred în spontaneitatea vârstei a treia, dar nici nu e important. Importantă e degradarea morală şi alienarea de care suferim, de tendinţa ocolirii şi încălcării de-a dreptul a legilor atunci când sensibilitatea o cere. Deţinutul Năstase ar trebui să fie în spitalul penitenciar, în schimb, "boleşte" liniştit în fortăreaţa Floreasca, unde braţul schilod al legii se pare că nu ajunge. Primul ministru al României îşi face bagajele să plece la Bruxelles să ne reprezinte pe toţi, chiar dacă singurul drum pe care-ar trebui  să-l facă, e cel de la Palatul Victoria la domiciliul propriu. În schimb, în dispreţul total al bunului simţ elementar, el  şi-o armată de vuvuzele şi camarazi politici, consideră cu seninătate că a plagia nu e mare lucru, din moment ce aproape toţi au făcut-o. 

În tot acest timp, estompată de scandaluri, circ ieftin şi bătaie de joc, ţara rămâne năucă, un sat fără câini ce cască gura la televizor să mai prindă o ieşire isterică de-a lui Antonescu, un reproş infantil a lui Ponta "Sper că Băsescu e fericit acum", fără să se întrebe unde-şi are ea locul în toată nebunia asta. Ţara nu mai e prioritatea nimănui, deocamdată nimeni nu pare să mai aibă nevoie de ea acum că pâinea şi cuţitul se află unde trebuie. Ţara îşi bea berea, îşi mănâncă micul şi se uită la telenovele. E vară, mai o ştevie, o urzică, un viol şi-un carnagiu pe şosele şi mai uită de sărăcie, de pensii mici şi drepturi încălcate. Că cică, aşa e românul, iarna car şi vara sanie. În absenţa acestor preocupări, vara grătare, iarna troiene-n casă şi brusc românului îi revine memoria şi-şi aminteşte că n-are aia, n-are aialaltă şi că trebuie să i se dea.

Nădăjduiesc să se dea tot până-n toamnă ca să nu mai rămână nimic şi poate că ghiorăitul maţelor goale, ne va trezi la realitate. Dacă nu, merităm să pierim aşa cum trăim: nişte slugi umile şi linguşitoare, căinând unghia ruptă a stăpânului putred de bogat, sperând ca în schimbul servilismului să ni se arunce ca la câini, resturi şi oase morfolite.