vineri, 22 iunie 2012

Testamentul meu politic

N-am murit şi nici nu am de gând, dar simt nevoia să las moştenire următoarele: başcheţii în care mă doare de lume în general şi de români în special. Las fanilor cu limbă de moarte colecţia de Poveşti Nemuritoare din al doilea raft din biblioteca în care se pare că m-aş fi împuşcat în ureche cu un pistol pentru cercei. Norocul meu a fost că glonţul a ricoşat în fereastra vecinului de peste drum, care l-a găsit şi l-a amanetat pentru două beri.

Moştenirea cea mai de preţ constă în cojile de seminţe pe care le-am crănţănit urmărind meciul dintre Ponta şi Băsescu. Cred că pe Ebay s-ar obţine un preţ bun, având în vedere încărcătura emoţională şi solidarizarea mea cu Micul Ceghe Vara. Pe lângă asta, las toate băşinile mele colectate într-o pungă specială cu ozon de Elveţia partidului mult iubit, PSD. Doar el ştie ce să facă cu ele şi când să le folosească, ca de exemplu, la un miting de susţinere în caz că aş fi condamnată la doi ani de puşcărie şi coafura mea n-ar rezista la aşa ceva.

Să nu mă plângeţi... La transferul meu din Floreasca la Rahova, să aduceţi corul Madrigal să-mi cânte Corul Robilor. Îmi place la nebunie linia melodică, deşi n-o am pe perete acasă şi nu înţeleg de ce... O să răspundă slugile pentru asta... Să nu ne întristăm: vreau ca argintăria să nu ajungă pe mâna lui Ponta... Băiatul ăsta nu conteneşte să mă surprindă şi am impresia că se bucură că zac neputincioasă la pat, de nu-mi pot duce paharul cu şampanie la gură fără ajutor. Dar, pentru asta există filipinezele şi sistemul sanitar de stat. Tocmai m-am văzut nevoită să refuz nişte homari pe motiv că mi i-a adus o asistentă cu sandalele scâlciate.

Urăsc sărăcia în toate formele ei. Aş vrea ca pe perioada mea de detenţie să fie toată lumea bogată, ca să mă simt în largul meu. Nu vreau ca medicii care-mi extirpă negii să aibă datorii, sau chestii asemănătoare. Vreau ca toată lumea să se bucure când mă vede fără să-mi ceară bani, că eu n-am furat ca să dau la necunoscuţi şi nici să-şi etaleze cineva sărăcia în faţa mea. Dacă nu e posibil, v-aş ruga să vă prefaceţi pentru a nu-mi cauza vreun risc de infarct sau vreo comă diabetică.

Semnat azi 22 iunie, anul de graţie 2012, zi în care fiul meu a preferat să se dea cu motorul în loc să sape grădina.

Istericalele matinale ale Fuhrerului Antonescu

Na, că s-a trezit şi Antonescu la sfârşit de săptămână cu chef de scandal. Există două posibile explicaţii pentru ora matinală şi vizibila iritare: ori n-a dormit deloc şi vine direct de la poker unde-a pierdut salariul nevesti-sii pe luna viitoare, ori vreun coşmar groaznic i-a stricat somnul. Eu nu-mi pot închipui să aibă un alt coşmar decât cel în care visează că e trezit la 6 dimineaţa. Al naibii Ungureanu cu insinuările lui!

Cum spuneam, domnul Antonescu e pus pe harţă şi pe suspendare. Că cică dacă preşedintele nu semnează învestirea lui Puiu Haşotti care nu se ştie (dar se bănuieşte) de ce s-a răzgândit şi nu mai vrea neam să semneze declaraţia că n-a plagiat în viaţa lui, gata cu Băsescu. Suspendat, ras, tuns, frezat şi că luni el însuşi, marele Antonescu va asmuţi PNL-ul să declanşeze manevrele de evacuare a tiranului.

Sunt îngrijorată că Antonescu şi-ar putea schimba obiceiurile şi ar putea apărea la televizor în fiecare dimineaţă, spumegând şi ameninţând, stricând astfel bunătate de ritual de băut cafele, ceaiuri şi ciripit de păsărele. Lumea n-ar mai fi aceeaşi cu istericalele lui la micul dejun, aşa că fac un apel disperat la doamna Adina Vălean să-i oprească alarmele, clopotele şi sirena lui Roaită care din ultimele informaţii se află instalată în dormitorul fuhrerului, pentru cazul în care trebuie să se mute la Cotroceni pe neaşteptate.



joi, 21 iunie 2012

Scurt rezumat al mascaradei din Zambaccian

Năstase zis şi Strecurătoare ( din cauza nenumăratelor găuri cauzate de un singur glonte), aranjează cu amicul Ioan Rus care absolut întâmplător este şi ministru de Interne, să i se pună la dispoziţie o Salvare privată. Renunţă cu demnitate la cătuşele cu blăniţă roz şi optează pentru un fular de fiţe marca Burberry care costă în jur de 300 de euro. Îşi aranjează freza ca să nu iasă din garaj ca ultimul sinucigaş plin de datorii la bănci, îşi întinde cele 130 de kilograme pe o targă din piele naturală şi pleacă la spital cu nişte fraieri de ziarişti hămesiţi pe  urme.

La spital, probabil nefiind în deplină siguranţă din cauza vreunui stagiar incoruptibil, medicul său de casă decide amânarea operaţiei, chiar dacă potrivit declaraţiilor lui Ponta "Năstase arată groaznic", motiv pentru care  decide că are mare nevoie de un lifting facial gratis. A doua zi, i se extirpă nişte puncte negre, două coşuri şi i se tunde părul din nas. Se stabilizează în urma acestor intervenţii riscante, dar presimte un risc major de infarct cauzat de perdeaua neasortată cu noptiera şi o alarmantă creştere a glicemiei datorită atenţiei excesive a femeii de serviciu care insista să-şi facă poze cu el, cu un telefon demodat şi incredibil de ieftin.

Se linişteşte doar când i se aduce la cunoştinţă că va petrece următoarele 14 zile ca un bolnav de lux, cu tot etajul doar pentru sine, drept pentru care îi revine pofta de mâncare şi gustă demn o linguriţă de icre negre trimise de amicul Mazăre de la Constanţa. Evident că nu l-a crezut că le-a muls personal cu mânuţa lui, dar Mazăre poate fi aşa de drăgălaş când inventează, încât s-a prefăcut că-l crede.

În încheiere, aş dori să subliniez că o femeie cu cezariană părăseşte spitalul în maximum 7 zile, în condiţiile în care din ea se extrage un pui viu şi nu un glonte imaginar care ulterior e găsit ba acasă, ba în birou, ba într-un misteţ. Mai răsfiraţi băieţii cu propaganda, că nu ne-am tâmpit cu toţii. Nu încă.

Apusul unei epoci, sau cum să ieşi din politică pe targă

Ceea ce s-a vrut o dramă naţională menită să-l victimizeze pe condamnatul Adrian Năstase, s-a dovedit a fi o piesă de teatru de prost gust şi-o regie defectuoasă. Fularul înodat elegant la gâtul acestuia, reţineţi, nici măcar înfăşurat, nicio urmă de bandaj, mască de oxigen, sânge, doar privirea lui Năstase înspre picioarele proprii la coborârea din Salvare, trădând grija  de a nu aluneca de pe targă, ultima grijă a unui om care tocmai ar fi încercat să-şi ia zilele.


Cu ce se deosebeşte Adrian Năstase de individul beat care se urcă pe stâlp şi ameninţă cu sinuciderea deşi ştie toată lumea că nu are de gând s-o facă? Cu absolut nimic, amândoi caută acelaşi lucru: atenţie, spectacol şi în final, o rezolvare favorabilă şi rapidă a problemelor sale. Cu puţină demnitate, Adrian Năstase s-ar fi prezentat azi la poarta puşcăriei ca un bărbat, dovedind că e capabil să-şi asume greşelile, pentru că indiferent de nevinovăţia pe care a clamat-o atâţia ani, el ştie sigur că cei doi ani de condamnare sunt un fleac pe lângă cât ar fi meritat în realitate. În loc de asta, a preferat să se zgârâie niţel la una din guşi, să facă circ mediatic şi să părăsească scena politicii româneşti pe targă.


Personal, sunt sceptică şi că ar exista vreo plagă împuşcată, recuzita şi absenţa protocoalelor riguroase ale Salvării, îmi întăresc dubiile. Un om cu suficienţi bani, a cărui principală ocupaţie în ultimii 20 de ani a fost corupţia şi lupta pentru putere, scenariile şi mânăriile de culise, e capabil să-şi regizeze chiar şi o înmormântare falsă pentru a scăpa de pedeapsă, ştiind că în tot acest timp, televiziunile de casă vor întreţine cu sârg un circ mediatic menit să victimizeze un fost prim ministru, culpabilizând "nedreptatea" care i se făcuse.


La toate acestea, s-a adăugat feţişoara suferindă a actualului prim ministru care n-a pierdut ocazia să-şi tragă spuza pe turta proprie, aruncând vina acestei "tragedii" desigur, pe Băsescu, vinovat că a crescut o generaţie de oameni ai legii care nu se mai lasă intimidaţi nici de bani, nici de putere şi nici de guşile suprapuse a vreunui politician. N-aş fi sigură că domnul Goe nu s-a bucurat niţel crezând că evenimentul de aseară va ţine azi prima pagină a presei, dându-i răgaz să respire şi să-şi împacheteze soldăţeii de plumb pentru Bruxelles, sau măcar să-şi exerseze morga de mare politician revoluţionar în oglindă. Totuşi, aşa cum am văzut eu în tentativa jalnică de suicid o înscenare patetică, un teatru prost, sunt convinsă că subiectul multiplelor plagiate ale lui Ponta va sta ţeapăn şi azi. Mai ţeapăn decât ăştia doi "bărbaţi".


Trăim istorie şi nu datorită faptului că Năstase a dovedit că unde nu sunt ouă n-ai ce număra, ci pentru că a început primenirea clasei politice prin ea însăşi, natural, prin simplul instinct de conservare comun tuturor animalelor de pe planetă, inclusiv cele politice. Nu există profesor mai bun decât frica. Frica de puşcărie.

luni, 18 iunie 2012

Ştirile apocalipsei 15

Apocalipsa de azi nu începe cu o ştire propriu zisă, oricum a aflat deja jumătate de planetă că nici premierul celui mai "curat" guvern al României, n-a considerat că a da cu copy paste din munca altuia, nu se numeşte furt. Că doar însuşi tătucul Iliescu s-a referit zeflemitor la proprietate ca fiind un moft şi el vorbea de proprietăţi imobiliare, că de astea intelectuale... fugi dom'le d-aici, astea-s fandoseli de chiaburi asupritori în vreme ce proletarul sărac şi cinstit, cu origine sănătoasă îşi tocea coatele la Academia din Moscova...

Acuma... Eu sunt convinsă că Doctor Ponta n-a plagiat, doar s-a inspirat puţin mai mult de la alţii şi-a uitat, vorba lui Guşe, să pună acolo nişte amărâte de ghilimele ('reaţ ai dracu' de cârcotaşi cu gramatica voastră cu tot), iar proaspăta Comisie de Etică îmi va da dreptate, reparând astfel imaginea de revoluţionar nepătat a premierului şi va indica adevăratul vinovat pentru această blasfemie, Băsescu dictatorul.

Gurile rele zic că Il DOTTORE ar trebui să demisioneze cu guvern cu tot, eu zic să-l mai lăsăm că distracţia abia a început, poate se mai uită cineva şi peste tezele lui Năstase, Iliescu şi cu voia dumneavoastră, peste a lui Vanghelie din clasa a 8-a la limba română, când i s-a dat conjugarea verbului "a fi", şi-a luat nota 2.