miercuri, 16 mai 2012

Ştirile Apocalipsei 14

Prima ştire a apocalipsei este că ea vine în ritm de sirtaki, cu iz de ouzo, cu nisip alb între dinţi şi aer sărat dinspre Grecia şi oarece damf de brânzică de capră mulsă de vreo Bubulină modernă care şi-a pierdut bucăţica de plajă pe care avea pensiunea.

A doua ştire a apocalipsei e că departe de a ne simţi vreo clipă trişti sau îngrijoraţi pentru soarta grecilor (da, ăia care n-au avut ce face şi-au inventat democraţia), venim la parastas aducând prinosul de recunoştinţă în produse naturale, respectiv berea la pet, micii la caserolă şi maneaua, această perlă culturală cu iz bizantino-ţigănesc, c-aşa a supravieţuit rumânul în vremuri de restrişte... mereu cu capul plin, beat de supărare sau de fericire.

O vorbă veche zice că "mai rău să nu fie" şi în cuvintele astea zace o întreagă filozofie de viaţă care ar justifica în mare măsură comportamentul haotic românesc... Noi nu spunem "mai bine să ne fie", doar să nu ne fie mai rău, adică "las-o mă că merge-aşa".

Yasoo, hop-hop!

Să distrugem România cu bun simţ

Cu toate că am spus în nenumărate ocazii că nu sunt politically correct, mi se reproşează frecvent că nu dau în PDL şi în Băsescu. Cred că e nevoie să fac unele clarificări ca să priceapă tot ipocritul şi fandositul sensibil la expresiile de neiertat ale preşedintelul "ţigancă împuţită, păsărică" etc, expresii pe care dacă am fi atât de corecţi cum ne dăm şi vrem să fim percepuţi, am recunoaşte că le folosim şi noi.

Nu mă interesează motivele şi motivaţiile subţiri ale celor care-l antipatizează şi-l urăsc pe diktator, cum nu mă interesează deşi mă intrigă simpatia lor pentru alde Ponta şi Antonescu. Pentru mine lucrurile sunt simple: Ştiu cine e PDL-ul dar mai ştiu că în ultimii ani, de bună voie sau siliţi de conjuncturi şi chiar de diktator, au făcut în aşa fel încât România să nu ma fie privită ca o ţară de mâna a treia, un fel de groapă de gunoi a Europei. Justiţia a început să dea semne de independenţă, structurile statului de eficienţă, iar cel mai important în aceşti ani de criză profundă şi parcă nesfârşită, economia şi inflaţia au fost ţinute sub control.

De Emil Boc s-au spus şi s-au scris tone de mizerii... Că e umil, că e sclavul lui Traian Băsescu... Să nu mai vorbim de epitetele şi injuriile care i s-au adus, toate acestea culminând cu umilinţa acelei filmări comentate de un pretendent la preşedinţia României, Crin Antonescu. Cu toate acestea, nimeni nu i-a negat corectitudinea, cu excepţia reptilelor cu limba despicată de la microfoanele varanoide şi probabil că mai târziu când ne vom fi trezit cu toţii din coma profundă în care zacem ca nişte legume dependente de tuburile... catodice, îi vom da ceea ce merită: recunoaşterea şi recunoştinţa pentru munca dezinteresată pe care a depus-o în slujba noastră. Spun dezinteresată pentru că presupun că salariul de prim ministru nu compensează părul cărunt, despărţirea de familie şi umilinţele la care a fost supus şi jignirile fără nicio limită.

Înţeleg că există români care văd în socialism soluţia de salvare a ţării şi chiar bunăstarea sa, cu toate că n-a trecut atât de multă vreme de când am decis cu toţii că socialismul nu e bun. 22 de ani nu sunt atât de mulţi încât să fi uitat, să ne fi pierdut memoria, dar sunt suficienţi ca PSD-ul să-şi fi înfipt bine tentaculele de caracatiţă hulpavă în minţile celor care văd statul drept sursă de venit, sursă de pomeni nesfârşite. Promisiunea pomenii e mult prea dulce pentru cei care au doar grija stomacului propriu şi a căror atenţie nu depăşeşte propria persoană. Mi-e greu să cred că cei care votează stânga de 22 de ani au sentimente idealiste în care comunismul arată ca grădina Edenului unde unul vânează şi mănâncă toţi puturoşii pe motiv de echitate socială. Mi-e şi mai greu să înţeleg încăpăţânarea cu care susţin USL-ul, cu toate că proaspătul guvern a demonstrat deja ceea ce era de demonstrat şi anume că e depăşit de situaţie. Ce face guvernul în schimb? Nu ştim să mergem înainte, ia să ne ducem îndărăt că acolo ştim drumul, am mai fost şi nouă ne-a fost bine! Cum altfel se poate explica declaraţia primului ministru că va mări salariile bugetarilor indiferent dacă economia o ia la vale? Ce transmite domnul Ponta prin asta, nu cumva oare e recunoaşterea pe faţă că a câştiga electoratul bugetar cu iluzia unor bani care îşi vor pierde valoarea odată cu creşterea inflaţiei, e mai important decât însăşi bunăstarea ţării?

Şi parcă n-ar fi de ajuns, leul e tot mai slab cu fiecare zi şi după cum se văd lucrurile, în final va ajunge o mâţă jigărită şi plină de păduchi, dar am înţeles că nu guvernul acesta cârpit din bucăţi de saci vechi şi deşiraţi ar fi de vină, ci tocmai turbulenta Grecie. Nu credibilitatea redusă în continuarea reformelor, ci instabilitatea internaţională, aşa vrea domnul Ponta să credem şi din păcate, sunt destui care înghit pe nemestecate acest neadevăr.

Ar mai fi un lucru... Atâta timp cât presa purică CV-urile de la Educaţie, probabil că la Agricultură se descâlcesc iţele în valoare de 60.000.000 de euro în aşa fel încât Voiculescu Goarnă să nu fie nevoit să-şi rupă de la gură atâta bănet, că are şi el o curte de lighioane flămânde de hrănit.

Pornisem de la ideea că nu sunt politically correct... Analizând mai bine lucrurile cred că sunt realistă pentru că văd ceea ce este şi nu ceea ce aş vrea să văd şi că bunul simţ invocat de USL şi susţinătorii săi, e doar o expresie ca oricare alta... Dacă ar avea bun simţ, ar pleca şi i-ar lăsa pe alţii care se pricep înainte de a provoca pagube greu de reparat. Dar cum spuneam, e doar o expresie...

Învăţământul - un moft, măi dragă!

N-ar trebui să ne mire deloc numărul mare de plagiatori şi mincinoşi împopoţonaţi cu titluri şi diplome exotice de la Universităţi de debara, pentru că statul a încurajat cu inconştienţă aceste practici. Înainte de intrarea României în UE, o mulţime de funcţionari publici s-au înscris la facultăţi doar ca să-şi poată păstra posturile pentru care dăduseră şpăgi grase de zeci de mii de mărci/ dolari, plus ce mai aveau pe-acasă şi prin coteţ sau grajd: porci şi viţei. Îmi amintesc că toţi vameşii erau studenţi la vremea aceea deşi abia reuşeau să scrijelească o frază agramată, ilizibilă. Aproape toţi, băieţi de la ţară, pripăşiţi în posturi cu mari eforturi dar cu speranţa recuperării grabnice a investiţiei.

Nu mai contează deloc că prezenţa lor la cursuri era absolut opţională şi nici că au trecut prin şcoli ca gâsca prin apă, contează doar că acum îşi flutură doctoratele şi masteratele cu tupeul mincinosului care el însuşi crede în minciuna lui. Au obţinut uşor cu un mic efort financiar patalamaua, iar acum convinşi că o şi meritau, pasul firesc e să acceadă la funcţii înalte în stat. Ar fi interesant un experiment în Parlament, să zicem: un text după dictare şi cu siguranţă am constata că pentru foarte mulţi ar fi un examen de netrecut.

Sunt oarecum resemnată... În generaţiile mai vechi e greu să găseşti oameni cu adevărat valoroşi, în cele noi, aproape imposibil. Cred că fiecare dintre noi are un amic absolvent a cel puţin unei facultăţi care nu ştie să scrie corect gramatical şi pe măsură ce trece timpul, ajungem să nu ne mai mirăm. Facultăţile se fac online, examenele se dau tot online, important e să plăteşti la timp. Fabrica de diplome funcţionează la foc continuu. La ce ne trebuie nouă un Funeriu la Învăţământ oare? Ca să distrugă un sistem comercial bine pus la punct de PSD? Cine se crede el să strice ceea ce PSD-ul a făcut cu atâta efort şi aproape fără nicio împotrivire a societăţii civile, complice tăcut şi martor a distrugerii oricărui sistem de valori? Să vină doamna Andronescu înapoi, ea ştie că românului îi place mai mult ambalajul strălucitor decât ciocolata, cutia cu sclipici, tichia de mărgăritar, ambalajul şi nu conţinutul.

Acesta este drumul spre modelarea omului nou, al obedientului, al sclavului perfect: educaţia precară, mintea incuiată şi oprită din evoluţie cu ajutorul şi concursul direct al presei, manipulat şi mânat ca vita să slujească cauze care nu sunt ale lui, nu-i folosesc la nimic ci-l ţin prizonierul lipsei de idealuri proprii. Diabolic plan, reuşită totală!

luni, 14 mai 2012

Să plece guvernul

Simt că euforia susţinătorilor USL şi a acestui guvern caraghios prin insăşi componenţa bizară şi insultătoare s-a domolit la nici două săptămâni de coabitare. Când cei mai ipocriţi aplaudaci ai uslamismului mă îndemnau să creditez şi să dau o şansă "băieţilor ăstora, să vedem ce fac", n-am ezitat să acord zero şanse la ceea ce ştiam deja că nu merită mai mult. Degeaba apare Ponta cu haina nouă de om serios, atâta timp cât la fiecare apariţie publică, nu se poate abţine să nu sublinieze că guvernul este condus de el, el stă în fruntea guvernului, guvernul e al lui, de parcă i l-ar fi lăsat vreun neam moştenire cu ţară cu tot.

Orgoliul acesta mărunt cu care-şi însuşeşte ceva ce trebuie să aparţină ţării şi nu lui personal, mă face să mă îndoiesc de insăşi masculinitatea lui. Această infatuare puerilă nu poate aparţine unui bărbat, unui om politic, ci unui puştan puber ale cărui toane adolescentine şi hormoni rebeli îi întunecă judecata şi-l fac să aibă impresia că lumea întreagă e la degetul lui mic, la cheremul toanelor şi capriciilor sale, pentru că nu se poate explica altfel încăpăţânarea de a păstra oameni total compromişi nu atât politic, cât uzaţi moral în componenţa guvernului LUI.

După tractorista innotătoare şi standfordistă care nu s-ar fi dat dusă de la Ministerul Învăţământului nici moartă, aşa cum zice gura satului că nu se dădea dusă nici din faţa camerelelor de luat vederi la sindrofii şi simpozioane, această ţaţă fără caracter şi conştiinţă ar fi rămas înfiptă în scaunul ministerial cu tupeul precupeţei care nu se mai urneşte de la taraba pe care a ocupat-o ea prima, dar presiunea publică l-a făcut pe Stăpânul Guvernului să numească în locul ei un alt plagiator, dar acelaşi tip de ţoapă cu bigudiurile în cap, împăunată cu titluri şi diplome, la fel cum erau pline de inele grosolane pe degetele năclăite de putregai de cartofi aprozaristele de pe vremuri. De data asta Ponta n-a vrut să cedeze, cu toate că şi un elev de gimnaziu care-şi copiază referatele de pe net, recunoaşte un plagiat atunci când îl vede. Sub aparenţa unei corectitudini ce se dovedeşte până la urmă a fi tot orgoliu de puţoi cu coşuri care n-ar recunoaşte că a greşit, primul ministru aruncă pisica moartă în ograda Academiei Române, căutând să câştige timp pentru a găsi printr-un miracol un pesedist curat, altul în afară de Marean Vanghelie care sigur n-a plagiat pe nimeni, sau în speranţa că gura lumii va tăcea şi astfel domnul Mang va putea continua liniştit tradiţia cumpărării diplomelor.

Un alt motiv pentru care susţinătorii USL stau zilele astea low profile, ar fi şi numirea lui Daniel Constantin la Agricultură. Ceea ce era evident pentru mulţi, nu însă şi pentru purtătorii de ochelari de cal ai celor care-au salivat intens la căderea guvernului Ungureanu, devine vizibil acum chiar şi pentru orbii satului: s-a numit omul de casă, majordomul lui Dan Voiculescu la Ministerul Agriculturii DOAR pentru a-l scuti pe acesta de la pierderea a 60 de milioane de euro. Adică, să ne-nţelegem... dai un minister cuiva doar pentru a salva banii stăpânului său, acesta e singurul motiv al numirii valetului personal, al ştergătorului de fund securist, dovedit ca fiind dator vândut varanului.

Ceea ce pentru Ponta o fi părut că ar da un plus de prestigiu borşului numit guvern USL, dar care întăreşte convingerea de neseriozitate şi bătaie de joc, a fost numirea lui Mircea Diaconu la Cultură. O vorbă veche zice că "mutu' duce pământu'", iar proverbul acesta i se potriveşte mănuşă lui Mircea Diaconu. Sub aspectul său inofensiv şi aparenta sa calitate de om de cultură, se întrezăresc apucături dictatoriale şi nu mă refer doar la presiunile pe care le face asupra adversarilor politici, ci şi asupra unora care nu mai sunt demult adversarii nimănui, pe motiv că-s morţi. În totală contradicţie cu dorinţa lui Brâncuşi de a fi înmormântat în ţara care l-a adoptat, Franţa, maestrul Mere Roşii, vrea să-i aducă rămăşiţele în ţară, că doar Brâncuşi nu se mai poate opune.

Am putea purica fiecare membru al acestui guvern în parte, dar am să mă opresc la Andrei Marga, bomboana de pe colivă. Domnul Marga însuşi este o insultă vie la adresa unui popor care de zeci de ani nu mai vrea nici mort apropierea de Rusia, dar pe care acest comunistoid l-ar azvârli în marasmul "prieteniei" cu maica Rusie doar pentru că lui îi place de Putin şi a fost prieten cu un colonel GRU. Domnul Marga nu are niciun drept să-şi răsfrângă simpatiile ideologice asupra României, nu are dreptul de a ne duce cu de-a sila pe un drum pe care l-am bătut odată şi s-a dovedit a fi cel spre prăpastie. Guvernul Ponta nu are niciun drept să gireze acest personaj de operetă Nord Coreană, ca reprezentant al diplomaţiei româneşti, atâta timp cât dorinţa de apropiere cu vestul şi SUA a poporului român s-a exprimat prin vot şi nu prin trădare şi cumpărare de senatori şi parlamentari, aşa cum s-a instalat guvernul USL. Poporul român prin reprezentantul său preşedintele Traian Băsescu, a ales pachetul cu oferta "doi în unul", PROGRES+VEST.

Totuşi, cu toată amărăciunea de a-i vedea pe aceşti gropari ai neamului la cârma ţării, cred că ceea ce se întâmplă acum e spre bine... Singura modalitate de a-l face pe om să se convingă de ceva, e să-l laşi să experimenteze, să guste şi să decidă. Mi-e greu să cred că acest guvern va rezista până în toamnă şi mi-e şi mai greu să cred că cei ce l-au susţinut vor fi atât de orbi încât să nu vadă răul pe care-l fac, amatorismul şi demagogia care au funcţionat în opoziţie, dar acum s-au dovedit a fi un simplu balon de săpun, fragil şi fără substanţă, spărgându-se la cea mai uşoară atingere.

Acest guvern trebuie să plece... Nu mai avem timp de experimente, nici de eşecuri, iar Ponta nu are dreptul să se joace cu destinele noastre doar pentru a-şi satisface orgoliile mărunte. Să mai crească, să se mai ducă la şcoală, sau să-şi facă meseria pe care cică o are în ADN, pentru că inteligenţă, bărbăţie, diplomaţie sau pic de patriotism, nu are.

duminică, 13 mai 2012

Ştirile Apocalipsei 13

Semn de apocalipsă iminentă: o săptămână de ţigănie televizată cu Pepe şi haita aceea de Oana Zăvoranu a lui, cu proaspăta cumnată şi alte rubedenii slobode la gură, ocazie cu care copiii lăsaţi de capul lor cu telecomanda în mână au avut ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul cu expresii gen "ţigancă borâtă, împuţită, ţigan jegos, etc", cuvinte care spuse de noi majoritarii ar fi dus la proteste integalactice din partea organizaţiilor anti discriminare. Eh... ei au voie. Şi noi avem voie să ne populăm casele şi vieţile cu cu scandaluri ca la uşa cortului, scandaluri foarte pe placul televiziunilor şi-n special al celor doi iubitori de ţigănie, Măruţă şi Simona Gherghe, aceasta din urmă transformând studioul emisiunii într-o şatră veritabilă. Aş sugera să schimbe şi decorul, să monteze un cort în platou, să aducă cel puţin un cal şi trei câini şi să aprindă un foc de tabără în jurul căruia să se scuipe familiile rivale, să-şi facă şi să-şi desfacă vrăji şi descântece.

Ca să rămân în temă, azi pe toate posturile am văzut-o pe mama Cămătarilor care se plângea de persecuţiile la care sunt supuşi copilaşii ei nevinovaţi, care din cauza celor de la putere şi a trei curve, au stat la puşcărie pe nedrept. Doamna mama lu' copilaşii ăştia, să ştiţi că şi curvele alea de care zici matale au mame care au plâns când fetele lor au fost torturate, bătute, violate şi vândute, chiar dacă nu s-au dus de la 5 dimineaţa la poarta televiziunilor să le bocească. Şi să mai ştii că bărbaţii care trăiesc de pe urma femeilor ar trebui închişi, iar cheia aruncată să nu mai vadă lumina soarelul în veci.

Mulţumesc pe această cale televiziunilor că nu ne lasă să scăpăm niciun amănunt din viaţa "productivă" a acestei etnii care-a binecuvântat cu prezenţa ei spaţiul patriei noastre, fără de care n-am fi fost decât vreo Elveţie bogată şi anostă, plicitisită de atâta numărat bani... Şi dacă tot există satul ăla unde toate femeiele sunt borţoase, propun să-şi deschidă studiouri acolo, ca să poată urmări îndeaproape creşterea viitoarelor vedete tv. Nu strică niciodată să fii vizionar, ori viitorul cam... tuciuriu ni se-arată şi la propriu, dar şi la figurat.

Ca să închei în acelaşi ton, Ponta nu ne dezamăgeşte şi promite o mare ţigănie guvernamentală, după care probabil ne vom lua cu toţii traistele-n spinare şi-o să plecăm unde-om vedea cu ochii.