joi, 19 aprilie 2012

Primăvara vrajbei noastre

Primăvara anului de graţie 2012 ne găseşte la fel de zbuciumaţi, divizaţi, polarizaţi între partide, simpatii şi antipatii politice, la fel de duşmănoşi cu cei care nu ne împărtăşesc opiniile, ba aş merge până la a susţine cu toată răspunderea că am devenit aproape cu toţii nişte talibani, extremişti care nu cunosc cale de mijloc.

Exemplul refuzului dialogului coerent între opoziţie şi putere s-a transferat în societate, dând naştere la adevărate războaie ideologice fractricide, de unde echilibrul a dispărut complet. Nimeni nu e dispus să cântărească părerea celuilalt, fiecare vorbeşte de pe poziţia sa de forţă, convins fiind că „ai lui” sunt cei mai buni. Această lipsă de echilibru ne caracterizează perfect şi se explică prin lipsa maturităţii politice, absenţa unei experienţe îndelungate a exerciţiului democratic.

 Fiecare campanie electorală ne-a adus în aceeaşi stare ca acum, dar se pare că cea care abia a început va fi de departe cea mai virulentă, violentă, pe viaţă şi pe moarte. Ea a debutat cu trădările pe ultima sută de metri, când politicieni oportunişti au dezertat din partidele lor şi au migrat luându-şi cu ei parte din „supuşi” spre alte partide, zdruncinând din temelii construcţiile şi schemele politice existente.

Raportul de forţe nu mai poate fi evaluat cu exactitate, odată cu apariţia monstrului PP-DD a cărui existenţă şi evoluţie se datorează în principal naivităţii, credulităţii şi convingerii celor care cochetează cu această formaţiune, că statul trebuie „să dea”. Lipsa de educaţie şi uneori de discernământ a îngrăşat această găselniţă ajungându-se în stuaţia de a deveni o reală ameninţare pentru democraţie şi statul de drept. Faptul că în 2012 avem un partid de extremă stângă, care prosteşte sute de mii de oameni cu promisiuni fără acoperire în realitate, dovedeşte lipsa de maturitate politică dar şi involuţia noastră ca societate democratică, nemaivorbind de oportunismul fondatorului acestuia, Dan Diaconescu, cel care datorită faptului că deţine o televiziune rău famată, va deveni prezidenţiabil în 2014.

Cu toate frământările scenei politice, românii au ceva de câştigat dacă sunt suficient de atenţi să vadă că împăratul nu are haine pe el: că politicienii nu lucrează în slujba lor şi că tot ce-i împinge la trădări, migraţii, dezertări şi schimbări de direcţie, este în interesul lor personal. Puţini dintre români îşi mai fac iluzii că ceea e îi determină pe conaţionalii lor să intre în politică ar fi patriotismul sau dorinţa de salva ţara, de a pune umărul la crearea unei vieţi mai bune pentru cei care-i votează.

Totuşi după cum spunea Nicolae Iorga că „a părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gâtul fiindcă e noroi afară”, nu putem rămâne indiferenţi şi neimplicaţi la spectacolul politic, dar avem nevoie de echilibru, de dorinţa de a evalua oferta şi cu siguranţă, de dialog şi comunicare fară de care nu suntem altceva decât nişte talibani care-şi impun ideile cu forţa.

Articol publicat de subsemnata in Actualitatea Magazin Nr.11 


P.S. Comentariile injurioase vor fi ... golite de conţinut, aviz poporului OTV.