sâmbătă, 24 martie 2012

Călător în lumea viselor - preşedinte în pijama

Aşezat sau mai bine zis, tolănit cu voluptate în fotoliul prezidenţial, domnul Crin Antonescu afişă o mină sobră, cu  obrazul sprijinit în pumn, căutând poziţia cea mai asemănătoare cu Gânditorul lui Rodin, fără însă să fie nevoit să se aplece înainte, doar rezemat în cotul drept. O poziţie înclinată i-ar putea aduce un dezavantaj, sugerând o persoană măcinată de griji, ori el, nu are niciuna.

"Hai mai repede cu pozele", gândi el, bâţâind cu uşoară nervozitate piciorul, "mai am şi alte treburi importante pentru ţară, găinarilor!". Îşi roti privirea prin încăpere şi-i plăcu ceea ce văzu: feţe încântate, spinări uşor înclinate, servile, altele încruntate şi îngrijorate cu sabia lui Damocles asupra capetelor, cu spectrul puşcăriei promise în campania electorale, bântuindu-i.

Un zâmbet ştirb şi complice îi atrase atenţia, era a domnului Dan Diaconescu, proaspătul aliat fără de care n-ar fi câştigat  prezidenţialele. Domnul Dan a fost un drăguţ cedându-i voturile sale din semifinala unde ajunseseră ei doi contracandidaţi, în schimbul închiderii cu NUP a unor dosărele fără importanţă, dosare pe care i se înscenase personal ciocoiul de tristă amintire, Băsescu.

Se uită în dreapta lui la proaspătul prim ministru, modestul dar neiertătorul fost procuror, Victor Ponta. "Victoraş dragă, am învins, uită-te la perdanţii ăştia cum tremură", şopti în gând, derutat de bliţurile reporterilor din toată lumea prezenţi în sală să vadă şi să imortalizeze trimful bunului simţ.

Din stânga auzi o voce care-l striga pe numele mic "Crin, Crin!" Nu se putea întoarce chiar acum când îl fotografia tot mapamondul, dar vocea continua cu insistenţă să-l cheme pe ton mai ridicat: "Crin, Crin!". Iritat, se întoarse în direcţia vocii, dădu cu cotul în noptieră şi se trezi din somn. Vocea era a Adinei care-l chema la prânz. "Femeie fără inima, gîndi, mi-ai stricat visul"...

vineri, 23 martie 2012

Dana Grecu - răutate pură şi exces de zel

Fac mari eforturi să înţeleg prin ce tulburare a minţii există tineri care susţin cea mai mizerabilă prin compoziţie dar şi activitate propagandistico-manipulatoare, USL, ştiind că din această uniune face parte PC al cărui patron şi finanţator este Dan Voiculescu, un securist turnător dovedit. Că a fost turnător abject, înţelegem, dar că a fost atât de lipsit de scrupule încât să-şi toarne membrii familiei, ne depăşeşte.

Turnători au fost şi vor exista mereu, dar e greu de acceptat ca aceştia să facă parte activ din viaţa politică şi să aibă ca instrument de propagandă şi manipulare trusturi de presă. Desigur, alături de el s-au adunat persoane de aceeaşi factură: oameni fără coloană vertebrală, scursuri morale, poeţi şi scriitori rataţi, trompete şi goarne ruginite, a căror limbi bifurcate de reptile perverse sâsâie minciuni otrăvite seară de seară.

Românul stă cu sufletul la gură s-o vadă pe Dana Grecu încreţindu-şi fruntea, ţuguindu-şi buzele ridate de atâta răutate, gesticulând, spumegând, împărţind dreptatea antenistă după cum îi este dictat. Dana nu se menajează deloc, ea vrea să-şi verse tot veninul odată, să-l împroaşte peste toţi duşmanii şefului. Ea este o fundamentalistă Felixiană pe care ne aşteptăm s-o vedem că apare în studio cu dinamită legată de ea, cu faţa pungită şi schimonosită de ură şi neputinţă, aruncându-se în aer în direct ca să-şi arate disperarea pentru că n-a reuşit să-l distrugă ea cu gura ei pe Băsescu, sau măcar pe Udrea. Să vadă şeful cât este ea de devotată, mai devotată decât Guriţă- Gâdea, sau şpagatistul cu pene-n fund, Mircea Badea.

Dana Grecu este un kamikaze modern, dar nu onoarea şi nici Codul Bushido o mână-n luptă, probabil nici banii cât hidoşenia interioară. Această viperă cu corn e gata de sacrificiul suprem din simplă şi neostoită ură, iar ura i s-a întipărit pe faţă pentru totdeauna. Mă întreb dacă-i merită, dacă se gândeşte la copiii ei care-şi văd mama ca pe-o căţea turbată, scuturându-şi balele fetide în toate direcţiile, seară de seară. Şi mă mai întreb ce se va alege de cariera ei de "jurnalist" în cazul în care zeului ei îi vor intra corăbiile la apă, pentru că ea s-a compromis dincolo de limitele  compromisului.

joi, 22 martie 2012

Râdem, glumim, dar cu nebunii nu ne jucăm!

Mă uit în urmă la începuturile OTV-ului, la vremea când râdeam ca proştii şi-i dădeam maximum 3 luni de emisie. Apoi 6, că deh... garsoniera începuse să semene cu grădina zoologică, apăruse Nichita, Naomi şi alţi aurolaci de prin gurile de metrou de la Romană.

A dispărut Elodia şi menajeria s-a transformat în Birou de Investigaţii, telespectatorii în detectivi. Noi râdeam şi mai tare, făceam băşcălie, domnu' Dan avea deja un Porsche şi râdea şi el, dar acasă unde nu-i vede nimeni dintele lipsă. În studio, zâmbea doar pe sub nas, urmărind fluxul mare de sms-uri cu suprataxă pe care le trimiteau cretinii patriei.

La vremea când apăruse Tolea şi curva de nevastă-sa, domnu' Dan avea deja elicopter, aşa că cred că l-a durut în elice de hlizeala noastră uşor strepezită de invidie. A venit apoi baba posedată care se rostogolea printre cablurile şi camere noului studio şi nebuna aia clarvăzătoare cu prosoape-n cap şi iar ne-a umflat râsul şi nechezatul. Domnul Dan şi-a cumpărat yacht.

Pe domnu' Dan îl înhaţă poliţia şi stă la răcoare, noi ne bucurăm şi ne hlizim că "aşa-i trebuie". La ieşirea din puşcărie, Dan Diaconescu declară că-şi face partid, noi ne ţinem de burtă de atâta râs, el îşi face partidul pe listele legii Cojocaru. Ăla protestează, îl dă în judecată, dar domnu' Dan e bazat şi reuşeşte să-şi înscrie partiduleţul care asemeni lui Făt Frumos, creşte într-un an cât alţii în 10. Între timp, mai umflă nişte amenzi, mai pune de-o revoluţie în studio, trage în ciocoi, iar noi încă mai râdem ca nişte proşti, doar că se pare că începem să avem un sentiment de deja vu... Iliescu versus Nutcase Vadim Tudor.

Râsul nostru devine rictus, să sperăm că nu se transformă-n plâns.

marți, 20 martie 2012

Şedinţa de celulă de partid la domnu' Dan

Domnul Balamuceanu îşi drege vocea, îşi îndreptă cravata pe care a primit-o de la naşu' în 1957 la nuntă, îşi şterge spuma din colţul gurii, lipeşte microfonul de gingii, se uită fix în cameră şi începe să vorbească ezitant...

- Dragi români, ne-am unit strâns în jurul partidului lui domnu' Dan, viitorul preşedinte al României pentru că nu se mai poate. Eu nu mai pot nici cu Viagra, că cică sunt cardiac şi mai e şi scumpă a dracului, nu-mi rămâne de staţiune la Sovata că din amărâta mea de pensie de la MAPN mi-a tăiat deja ciocoiul Băsescu 110 Ron, ca răsplată pentru cei 25 de ani de apărarea a patriei, care m-am sacrificat la trageri şi aplicaţii şi am dus soldaţii la porumb, că eu eram ofiţer şi stăteam mai mult pe lângă popota mobilă cu alţi colegi ai mei de arme şi ca să rezistăm condiţiilor inumane de a privi soldaţii patriei la cules, trebuia să ne îmbătăm turtă ca să evităm vreo tragică sinucidere provocată de descărcarea accidentală a vreunui pistol Carpaţi uitat cu piedica trasă, din cauza la suferinţă cum am zis deja.

Vă rog să mă credeţi dragi români că ne-a fost tare greu, mai ales seara când trebuia să ieşim la Astoria în uniforma patriei iubite, care ne strângea gulerul şi pe la piepţi de nu mai puteam de iritaţii, ca să nu ne ia beţivii fără respect la bătaie când ne punem cizmele pe mesele lor de osteniţi ce eram. Unde mai pui că nici chelnerii nu erau foarte amabili când ne adunau de sub mese şi nu puteau să ne umble la portofel, că haina statului era sfântă, nu ca acuma când orice ordinar poate să pună mâna pe ea şi să scape nebătut.

Oricum, nici să ţii un pluton la respect nu era uşor, căci cine crede că e de ici de colo să-i pui toată ziua la plantoane, la împins valiza târâş şi la spălat buda cu periuţa de dinţi, e ori prost, ori n-a făcut armata. Câteodată eram aşa de supăraţi că le mai trăgeam cu obidă câte un picior în cur ordonanţelor ca să ne eliberăm de durere şi jale, ca să ajungem acuma să avem o pensie de tot căcatu' de 70 de milione vechi care nu ne ajunge nici pe-o măsea. Aş vrea să zic  în încheiere că când domnu' Dan şi partidu' nostru o să ajungă preşedinte, o să redăm Astoria poporului cu tot cu chelneri şi o să cerem dreptu' să ne îmbrăcăm în uniforma patriei la înâlnirile lunare şi colegiale, că tineretul de azi din cauza la educaţie, nu mai are niciun respect pentru apărătorii ţării. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi domnu' Dan. Vă rog să băgaţi ceva şi dumneavoastră domnu' Dan.