vineri, 17 februarie 2012

Frumuseţea la romani

Ştim cu toţii că noi romanii avem suflete sensibile, înclinate spre poezie, dar mai ales spre frumuseţe. Viaţa noastră pare o continuă căutare a rimei perfecte pînă şi în scandări la evenimente sau proteste, de la uitatele lozinci „Ceauşescu şi poporul – Ceauşescu viitorul”, la recentele „Ieşi afară, javră ordinară”, „Piticul şi Chiorul au distrus poporul”, etc. De poetele de la Apaca, cred că am pomenit cu altă ocazie, dar asta nu înseamnă că le-am trecut cu vederea, oricum, ele au făcut istorie.

Înclinaţia romanului pentru frumos este veche, că altfel n-ar fi apărut povestea Ilenei Cosînzene şi al ei Făt Frumos. Ileana nu aştepta vreun bărbat deştept, puternic, protector, ea voia neapărat unul frumos, desăvîrşirea în persoană, ceea ce e oarecum de înţeles, că doar n-o fi vrînd vreunul cu ochi încrucişaţi, cu nas mare, sau Doamne fereşte, vreun şchiop, ciung sau cocoşat.

Ideea de frumuseţe s-a perpetuat şi în politica recentă, dar şi ceva mai veche, dacă vă mai aduceţi aminte de portretul acela al lui Ceauşescu din profil, care a fost schimbat ulterior după ce lumea s-a pronunţat că ar fi „într-o ureche”. Romanul nu poate tolera urîţenia fizică, ca să nu pomenesc de vreun defect din naştere, pentru că fiecare dintre noi suntem convinşi că suntem perfecţi, altfel nu se explică abundenţa de porecle: Şchiopu’, Chioru’, Ghebosu’, Năsosu’, Chelu’, Piticu’ şi aş putea continua mult şi bine. În politica, la fel ca în toate aspectele vieţii noastre, vrem oameni frumoşi pe dinafară, cărora să nu le găsim nici un cusur, oricît am căuta.Suntem atît de exigenţi cînd vine vorba de frumuseţe încît tind să cred că i-am găsi o poreclă şi lui Iisus Christos dacă ar reveni pe pămînt, probabil Găuritu’ sau Răstignitu’.

 Sper ca la viitoarele alegeri prezidenţiale să candideze Brad Pitt sau George Clooney, că domnul Ţiriac are perciuni prea mari, Nadia Comaneci e femeie, pe Elena Udrea o urăsc deopotrivă bărbaţi şi femei - culmea, pentru că e frumoasă, Crin Antonescu are cearcăne prea mari şi ochi de peşte fiert, Mircea Geoană e rîrîit, Ungureanu e spion Mossad, iar la numele Iliescu cam scuipă lumea-n sîn şi şopteşte „piei Satană!”.

Să nu disperăm dragă naţiune, Făt Frumos al nostru va veni, dacă nu, îl aducem pe Chuck Norris.


P.S. Domnu' Dan e ştirb.

luni, 13 februarie 2012

Ştirile apocalipsei 8

Pregătindu-mi eu un ceai cu lămîie şi trăgîndu-mi mucii prin bucătărie de cobză ce sunt, mi-am dat seama cu durere de un defect pe care nu ştiam că-l am şi anume: nerecunoştinţa. Cu atîtea subiecte şi apocalipse noi în desfăşurare, am uitat de omul care m-a iniţiat şi inspirat în tainele sfîrşitului lumii, Barbu de la OTV.

Şi ca să fiu sinceră pînă la capăt, înainte de a-mi turna cenuşă stelară rezultată de coliziunea planetei Nibiru cu pămîntul în cap, mai recunosc grozăvia de a nici nu fi trecut măcar cu o gratuită apăsare de buton al telecomenzii pe la OTV, unde mai nou domnu' DD a acaparat microfonul şi apocalipsa albă, a cărei centru de comandă, dispecerat şi salon cu cheie pe dinafară este... numai OTV, la concurenţă strînsă cu Antena3, unde Mircică Badea face nişte şpagaturi intelectuale de te doare mintea, dacă ai nervi să-l asculţi şi să-l vezi flegmînd conştiincios la comandă, dar şi din proprie iniţiativă, ca o slugă umilă şi zeloasă ce este.

Barbule, cu tine am treabă azi... Ţie mă spovedesc, o gurule apocaliptic, tu eşti cel care a sădit în minţile a mii de romani perspectiva de a trăi în peşteri cu un kit de supravieţuire format din beţişoare de curăţat în urechi, mască chirurgicală , Haloperidol şi seminţe de floare.
Tu eşti cel care a făcut mii de romani ce-şi preţuiesc viaţa să-şi sape adăposturi în curte, să-şi consolideze pivniţele, să taie porcul, cîinele şi nevasta ca să aibă din ce supravieţui unui atac nuclear. Cine în afară de tine Barbule, a pus atîta inimă încercînd să salveze poporul ăsta năpăstuit de la dispariţie? Cine l-a îndemnat să reacţioneze cu sms-uri, telefoane în direct, l-a înjurat părinteşte cînd a greşit, arătîndu-i că are numai pişat în cap cînd ţi-a zis că eşti bou? Cine ar mai fi rezistat ocultei mondiale pe care ai reuşit s-o îndepărtezi de la tentaţia de a ne fura rîul-ramul, găina din curte şi laptele din ţîţa vacii?

Pentru toate aceste întrebări, există un singur răspuns: Barbu, drept pentru care îi închin această odă, cu rugămintea fierbinte de a-mi ierta nerecunoştinţa şi dezinteresul recent, dar chiar nu mai am nervi şi pentru el, în condiţiile în care am constatat că există nebuni mai interesanţi, proşti cu milioanele şi minciuni cît praful stelar  de la ultimul asteroid care APROAPE ne-a adus apocalipsa îndelung prorocită.