sâmbătă, 4 februarie 2012

Doi pe-o bicicletă: Ponta şi Antonescu

N-aş putea descrie în cuvinte cu cîtă greutate am urmărit dansul din buric al starletei Antonescu şi numerele de echilibristică ale junelui Ponta pe scena politică din ultima vreme, adică din perioada precedentă suspendării preşedintelui şi pînă-n zilele noastre.

Apreciez tenacitatea în general şi ştiu că uneori e cheia succesului... Totuşi în cazul în care apelezi la absolut toate stratagemele, unele dintre ele iresponsabile şi puerile şi nimic nu dă rezultatele scontate, nu mai putem vorbi despre tenacitate ci despre o obsesie. Obsesia în cazul acesta e: să plece Băsescu... prin suspendare, anticipate, nu mai contează. Nu contează nici faptul că preşedintele a oferit pe tavă ceea ce a mai rămas din mandatul său în schimbul Parlamentului unicameral, copiii răsfăţaţi ai politicii romaneşti au refuzat.

Pe mine mă intrigă această consecvenţă în a persevera într-o idee fixă, mă intrigă mijloacele dar îmi este clar scopul: banul public, pentru că la ce-ţi serveşte puterea dacă nu poţi profita de ea material? Cum altfel se poate justifica refrenul obsesiv „Jos Băsescu” ? De dragul poporului, de dragul patriei ?

Daţi-mi voie să am îndoielile cele mai serioase şi să vă explic cum văd eu toate demersurile fanteziste, ca să nu zic neserioase ale opoziţiei: îi văd pe Antonescu şi pe Ponta ca pe doi copii răsfăţaţi care nu ezită să se arunce pe jos, să facă istericale şi să urle în gura mare că vor bicicleta roşie: Vleaaau bicicleta looooşieeee! În mod normal dacă am fi părinţii lor am ceda şi le-am zice: Bine mă, taci din gură că ne aude lumea...îţi cumpăr bicicleta roşie şi s-ar termina circul.

Noi însă nu suntem părinţii lor şi nu avem nici un motiv să le îndeplinim capriciile... pentru  aceşti doi aşa zişi politicieni, noi cu destinele şi visele noastre asta reprezentăm: capriciile a doi plozi răzgîiaţi care-şi doresc cîte-o bicicletă roşie. N-o primesc acasă, se duc şi se plîng la vecini, respectiv în Parlamentul European: ţipă că la ei în casă e dictatură, că tot ce au cerut ei e o amărîtă de bicicletă roşie şi n-au primit-o. Se trîntesc demonstrativ pe jos, bat cu pumnişorii în podele, se tăvălesc, se umplu de muci şi lacrimi, doar-doar Coana Europa s-o înduioşa şi-o să sune la Protecţia Copilului care va obliga părinţii denaturaţi să cumpere băieţeilor cîte-o bicicletă roşie.

În definitiv, ce contează că bicicleta  e Romania  toată? De ce n-a înţeles ea neghioaba cu vorba bună şi demonstraţia din Piaţă? De ce n-a înţeles cînd au ameninţat-o cu sancţiunile, cu pîra şi-n cele din urmă cu bau-baul suprem – minerii? De ce nu ascultă glasul Antenei3 care-o îndeamnă să se predea pentru binele ei?  De ce e rea şi nu se dă băieţeiilor chiar dacă ştie că  ar călări-o pînă ar şubrezi-o, ar rugini şi i-ar pica lanţul şi spiţele?

De ce ar conta că ea, bicicleta rîvnită nu se vrea nici încălecată şi nici condusă de doi teribilişti care promit c-ar îngriji-o, ar vopsi-o ori de cîte ori ar fi nevoie, ar ţine-o la adăpost departe de intemperii, atîta timp cît ei ştiu că o vor folosi doar cît va fi funcţională, utilă, după care o vor da la fier vechi?

luni, 30 ianuarie 2012

Ştirile apocalipsei 7

Apocalipsa e în plină desfăşurare iar ştirile devin din ce în ce mai alarmante pentru "gulerele albe" cu dosare penale. Iată că, lumea s-a întors cu fundu-n sus şi fostul prim ministru Adrian Năstase zis şi Adi 7 case şi nenumărate ouă, a primit doi ani de bulău.

Constatăm că dacă în primul dosar în care a fost achitat, domnul Năstase a zis că bravo măi justiţie, imparţialo şi neaservito politic, azi s-a răzgîndit şi i-a reproşat amar că-l persecută şi că a condamnat un nevinovat care nici bani n-a învîrtit, nici mită n-a primit.

Crin Antonescu a declarat că intră în grevă parlamentară, adică oficializează chiulul de pînă acum. Această ştire e încă în sfera normalului, pînă cînd tot dînsul declară că se va împrumuta de la prieteni şi familie pe perioada grevei, pentru că nu are sursă de venit în afara salariului. Aici intrăm deja pe teritoriul ridicolului, ştiind că din ultima sa declaraţie de avere rezultă că are avea nişte euraşi la ciorăpel în bancă. Să nu neglijăm nici faptul că doamna consoartă are un salariu deloc nesemnificativ. Probabil însă că şi în cazul acesta soţia nu mai face parte din familie şi devine afin, că precedent există.

În rest, totul e neschimbat: încălzirea globală îşi vede de drum nestăvilită, astfel încît temperaturile scad pe alocuri la sub 20 de grade Celsius. Dar şi asta poate fi şi va fi considerată pînă la noua glaciaţiune, o ordinară diversiune şi răzbunare politică.