sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Lupii

Gata, mi-am revenit în simţiri. Voiam să las la o parte subiectul fierbinte al zilei, doar că citind un comentariu pe Facebook, mi-am dat seama că abandonul e o formă de laşitate. Iar eu laşă şi lipsită de loialitate, n-am fost niciodată şi n-am să fiu nici acum.

Spuneam în postarea anterioară că sunt tristă. Tristeţea mi-a trecut şi a fost înlocuită de dezgust pentru compatrioţii mei pe care de altfel îi îmbrăţişez mereu în cuvîntul "patrie"... Azi însă, îi văd diferit şi capătă identităţi despre care ştiam, dar refuzam să le văd.

Îi văd încolonaţi, mînaţi de la spate de lupi, nu de păstor. Lupii îi împing rînjind satisfăcuţi în prăpastia trecutului ruşinos, a promisiunilor mincinoase, a pomenilor. Îi trimit în ţara nevertebratelor, amăgindu-i că tîrîtul e întotdeauna mai puţin obositor decît mersul erect şi-n plus, te fereşte să te loveşti cu capul în pragul de sus. Ori, o asemenea lovitură ar putea să-i trezească şi nimeni nu doreşte asta. Lupii îi vor supuşi, chiar şi behăieile trebuie să aibă aceeaşi intensitate şi să însemne acelaşi lucru: Jos Băsescu!

Azi nu mai e vorba de SMURD, ci de preşedinte. De fapt, nici ieri sau altăieri n-a fost deloc vorba de SMURD, ci de Traian Băsescu. El e duşmanul indicat de lupii flămînzi cărora li s-a tăiat porţia de mieluşei şi se văd în situaţia de a deveni vegetarieni. Ori, cine-a mai văzut lupi să mănînce iarbă?

De la televizoare, turma e îndemnată, dirijată şi i se spune ce şi cît să behăie şi mai ales unde. Din culise, alţi lupi bătrîni şi înfometaţi îşi întind balele satisfăcuţi la gîndul că poate de data asta, le iese. Vor învinge pe spinarea turmei pe care o vor rupe bucăţele imediat după ce le va fi îndeplinit misiunea. Se vor bate sătui pe burdihane şi cei ce vor rămîne vor înţelege că Scufiţa Roşie e doar un basm pentru copii şi nu are happy end. Lupul nu mai dă niciodată înapoi ceea ce a înghiţit.

vineri, 13 ianuarie 2012

Sunt tristă

Trăiesc poate cea mai mare dilemă a vieţii mele... Mă întreb dacă în '89 cînd am oprit cu un simplu gest tramvaiele în oraşul meu, am greşit.

Mă întreb dacă atunci cînd a candidat Iliescu am greşit că nu mi-am pus ştampila pe numele lui, gîndindu-mă că mai degrabă mi-aş tăia mîna.

Mă întreb dacă atunci cînd Constantinescu s-a recunoscut înfrînt de sistem, am suferit. Am suferit ca oricare alt om cu mintea acasă şi ţiglele pe casă. M-a durut pentru că am crezut în inteligenţă şi nu în puterea tîrnăcopului.

Acum în epoca lui Băsescu pe care-l dispreţuiţi... Pe care vă permiteţi să-l înjuraţi şi cu toate astea îl numiţi dictator... Fără să vă gîndiţi, vă întoarceţi în trecut: vreţi reformă, dar să nu se schimbe nimic. Constat că patria mea a înţepenit în comunism din  moment ce scandează că "privatizarea ucide". Ţara mea ar vrea să progreseze cu condiţia ca obiceiurile să rămînă: şpaga, mita şi peşcheşul.

La drept vorbind, ne place să dăm şpagă... Ne simţim transformaţi din plugari în boieri. La fel cum căruţaşii de ieri se simt şoferi de formula 1, conducînd BMW-uri pe uliţele desfundate ale  Vasluiului.

Şi nu ne întrebăm ce e cu violatorii, cu pedofilii. NU manifestăm împotriva lor ci îi tolerăm ca pe maimuţe la grădina zoologică. Ne par normali. Doar legea Sănătăţii ni se pare anormală, pentru că aşa ne-a zis la TV un turnător şi-un devalizator pe numele lui, Voiculescu.