sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Dorinţele mele în 2012

Dacă toată lumea spune că anul 2012 aduce apocalipsa finală de data asta, nu văd de ce n-aş face publice dorinţele mele pentru anul mai sus menţionat, care sunt după cum urmează:

Următoarele trupe să se reorienteze profesional, altceva decît cîntat: Taxi, Bere Gratis şi Voltaj. De asemenea doresc ca Madonna să iasă la pensie şi să se orienteze doar pe dezvoltat musculatura şi regulat minori, fără cîntat.

Aş mai vrea ca Pavel Stratan să-şi găsească altă sursă de venit decît Cleopatra şi nu care cumva să-l pună şi p-ăla mic la produs. El să tacă în toate cazurile prezentate mai sus.

Mai doresc ca Dana Grecu să intre în concediu de maternitate în solidar cu Gabriela Vrînceanu Firea, Mircea Badea să fie fetiţa cu chibriturile şi Monica Tatoiu să devină tînără, nu de alta dar poate ar fi mai ocupată să facă sex decît să apară la TV.

Vreau din tot sufletul ca Dan Diaconescu să devină preşedintele ţării. A Bangladeşului mai exact, poate acolo ar fi în elementul său ştiind că populaţia  mai multor sate şi-a vîndut un rinichi ca să-i poată trimite SMS-uri la televiziune. Şi să-l ia şi pe Barbu cu microfonul lui de starletă.

Aş mai vrea ca Fuego să fie adoptat cu acte de Irina Loghin, ca să justifice cîntecul "Împodobeşte mamă bradul". Dacă nu, am să-l suspectez mereu de gerontofilie.

Şi nu în ultimul rînd, aş vrea să-l văd pe Cristian Sabagh treaz.

Ah da! Te mai doresc pe tine.

Spaime şi dorinţe

Se lăsă cu greu tîrîtă afară din dulap şi doar după ce mama îi strecurase fuiorul prin deschizătura uşii. Ieşise temătoare şi cercetă atentă fiecare colţ al camerei pînă se convinsese că popa şi ţîrcovnicul lui plecaseră. În fiecare an de Bobotează pîndea la poartă şi cînd auzea clopoţelul fugea şi se pitea în dulap, cu inima bătînd să-i spargă pieptul.

"În Iordan botezîndu-te tu Doamneeee..." Fumul de tămîie se furişa printre paltoane şi costumele tatei iar fetiţa işi ţinea respiraţia şi pumnii la gură, ştiind că popa întreba de fiecare dată de ea. Probabil că mama îi indica muţeşte popii locul unde se ascundea , că odată încercaseră s-o scoată cu de-a sila dar fata urlase ca din gură de şarpe şi-şi opintise călcîiele-n pragul dulapului. Ieşise doar după ce auzi clopoţelul îndepărtîndu-se, întinzînd mîna după fuiorul pe care şi-l potrivea tot restul zilei pe părul scurt, împletind cosiţe la care rîvnise dintotdeauna, la fel ca şi la clopoţelul popii.

Luni la rînd se ruga de mama să n-o mai tundă, pînă uita. Apoi venea iar popa cu crucea şi cu ispita fuiorului şi-o lua de la capăt cu rugăminţile, hotărînd mereu că va creşte ea mare şi-o să aibă părul pînă-n pămînt, la fel ca Ileana Cosînzeana, sau mai ceva decît ea. O  să-l lase aşa de lung încît îl va tîrî după ea ca pe-o mantie de împărăteasă şi nu se va mai lăsa tunsă niciodată.

vineri, 6 ianuarie 2012

Picături din soare

Trecuse furtuna şi spaima de tunete dispăru ca şi cum n-ar fi fost. Ieşi desculţă în curte şi alergă prin iarba udă cu o bucurie stranie fără motiv. Sări în toate bălţile şi găsi pe după casă noroi adînc în care-şi afundă tălpile , lăsîndu-l să i se strecoare printre degete chicotind a gîdilitură, a ciudată dezmierdare. Aşteptă apoi să se usuce pămîntul pe picioare frecîndu-şi călcîiele unul de altul, simţindu-l crăpînd, strîngînd-o, căzînd coajă cu coajă.

Îşi turnă apoi apă în ligheanul ciobit şi se aşeză pe trepte, cufundîndu-şi picioarele în apa rece. Îşi luă obrajii în palme şi-şi roti privirea prin curte căutînd vreun petec în care nu încercase încă să-şi construiască ceva. "Gata ştiu! Îmi fac dispensar în magazia de lemne!"

Pînă pe seară, cabinetul era gata. Prima grijă fusese soneria de la intrare, un mojar din bronz în care zdrăngănise cu încîntare toată după-masa ca pacient şi răspunsese ca doctoriţă: "Bună ziua, ce vă doare?"

Habar n-avea că peste ani construcţiile şi planurile ei nu vor mai fi niciodată atît de uşor de dus la capăt şi nici că va duce dorul noroiului frămîntat cu tălpile goale, a soarelui după furtună şi a fericirii aceleia fireşti, fără motiv.

marți, 3 ianuarie 2012

Ştirile apocalipsei 3

2011 s-a încheiat cu Special Olympics de la Ruginoasa, judeţul Iaşi, unde  Delenii şi Vălenii şi-au spart capetele şi şi-au zăpăcit singurul neuron funcţional, în numele unei tradiţii unice la noi în ţară, pentru că nicăieri nu există atîţia retardaţi la un loc încît să formeze două echipe. Aş propune ca data viitoare să nu mai intervină jandarmii, poate aşa reuşesc să se nenorocească între ei, ca în 2013 să nu mai existe beligeranţi activi, decît cel mult în cîrje sau scaune cu rotile.

Pe 1, seara la OTV, pe bandă scria ceva senzaţional desigur şi anume că viitorul preşedinte Dan Diaconescu a fost dat afară din restaurantul în care petrecea liniştit cu soţia şi fetiţa dar şi cu vreo 20 de persoane "cu venituri modeste" cum îi şade bine unui preşedinte de orice ar fi el, de însuşi "Băse" care se temea de o "confruntare" directă cu Dan Diaconescu. Mai pe scurt şi în traducere proprie, domnu' Dan se băgase ca musca-n curu' calului şi el, doar - doar l-o invita Băsescu la o măslină ca-ntre preşedinţi, ce sceptrul meu!

Anul a început cu bine pentru televiziuni: crime şi sinucideri, dar şi zmardoială între naţionalităţile conlocuitoare, da, alea tuciurii, cinstite, să moară mă-sa. Alea care vrea dreptate, dar nu ştie nimic, domnişoară. Că noi suntem oameni harnici şi plătim taxă de protecţie, ca să ne lasă în pace, domnişoară. Ei e de vină! Cum cine? Nu ştim nimic, domnişoară, că noi nu eram acasă, fi-r-ear a dracului dă cremenali care dă vina pă noi care nici n-avem metralieră d-aia ci numai neşte săbii amărîte de samurai, moştenire dă la moşi care le-a adus ei dîn China, cînd or vinit să lucrează cinstit aici la Romania. Să moară puradelu' ăsta dacă vă mint, că mai am şasă puradei frumoşi acasă, domnişoară şi patru-s dă vînzare.


Anul a început bine şi pentru psihologii şi băgătorii de seamă, aceşti cîini de pază la porţile Antenelor şi a Realităţilor, dar notez cu tristeţe absenţa Monicăi Tatoiu, care probabil e încă mahmură că altă explicaţie nu găsesc. Adică, arde ţara şi Monica nu comentează asta? Păi se poate?!