marți, 28 august 2012

Ultima noapte de revoluţionar, întâia zi de pensionar

Tovarăşul Iliescu ajunse acasă şi azvârli pe măsuţa din hol şapca lui cu cozoroc care-l însoţise credincioasă vreme de 40 de ani, apărându-l de intemperii şi alte elemente meteorologice destabilizatoare, în vizitele de lucru efectuate prin bazinele hidrografice ale scumpei noastre patrii.

O privi nostalgic şi-i îndepărtă o scamă imaginară, îi îndreptă cozorocul spre Răsărit şi intră în sufragerie, unde tovarăşa de viaţă Nina, îl aştepta cu un prânz dietetic, la fel cum făcuse mereu când tovarăşul se întorcea de pe teren.

Nu-i ardea de mâncare, aşa că-şi luă ochelarii şi Capitalul de Marx sub braţ şi se-ntinse pe canapea, dar nici cititul nu-i mai oferea aceeaşi satisfacţie ideologică şi aceleaşi trăiri revoluţionare ca altădată. Se foi înciudat, se ridică şi începu să se plimbe bâţâindu-se nervos prin cameră, sperând în secret ca paşii lui s-o trezească pe tovarăşa Nina care adormise cu goblenul în mână. Simţea că ea e datoare să participe afectiv şi să sufere alături de el în cea mai umilitoare zi a vieţii lui de om politic, fost preşedinte de ţară şi actual preşedinte onorific al PSD, când autoritatea nu doar că-i fusese terfelită la modul cel mai ordinar posibil, dar nici măcar nu fusese luată în seamă de acele elemente tinere, de acei cârlani fără minte pe care-i crescuse la sânul său ideologic, hrănindu-i neîncetat din izvorul său nesecat de cunoştinţe, împărtăşind cu ei, nerecunoscătorii, moştenirea marxist-leninismului şi a comunismului cu faţă umană pe care zadarnic se zbătuse să-l implementeze.

Degeaba încercase el să le explice că soarele răsare de la est, că ei o dădeau într-una cu UE şi cu Nato de unde cică veniseră nişte semnale clare cum că dacă nu se potolesc, îi ia mama dracului! Înmărmurise de lipsa lor de respect când îi ascultaseră argumentele din politeţe, chicotiseră între ei şi putu să jure la un moment dar că auzise cuvântul "hodorog senil". Dăduse şi el un semn de slăbiciune atunci când aţipise la prezidiu când vorbea cârlanul şi gata, era terminat? Păi cine, măi dragă, poate sta treaz când vorbeşte Ponta mai mult de 10 minute?

Degeaba a ţipat că preşedintele este emanaţia cetăţenilor şi că acum cetăţenii au divorţat de preşedinte şi că Parlamentul ar trebui să fie activ şi nu pasiv... Părea că se pierduseră cu toţii în meandrele unui concret necunoscut lui. Îndrăznise cineva din afara graniţelor de vest ale patriei să-i dea lui ordine, măi dragă? UE? Cine e UE, tovarăşi, decât reprezentanta capitalismului putred, a exploatatorului omului de către om? Se trezise vorbind singur, acele năpârci trădătoare primiseră sms-uri să se prezinte în plen şi înţelese că pierduse prima bătălie din viaţa sa de revoluţionar neostoit.

O privi cu ciudă pe tovarăşa Nina care adormise nepăsătoare cu gura deschisă. Pe bărbie i se scurgea un fir de salivă, şi-i veni s-o zgâlţâie, dar străfulgerat de o idee, se răzgândi brusc. Se duse spre telefonul cu disc pe care nu se-ndurase să-l înlocuiască cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei, deschise carneţelul şi formă un număr.
- Alo, Miroane, ce mai faci tu măi dragă?



Textele și comentariile Angelei Tocilă pot fi citite și pe Politicstand.ro



Publicat pe Hydepark în 27 august 2012

4 comentarii:

  1. o, da.
    asta da post. de cand asteptam ceva comic :)
    si mironica ce i-a zis?
    "sa vedem tovarase, ori vine sfarsitu' lumii si-o terminam toti, ori daca e numa propaganda basista si nu e nimic in decembrie, pe 1 ianuarie vin io iar cu ortacii!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Geniala povestea... are si continuare, da? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu te-am mai citit demult (Mea Culpa!), insa te regasesc la fel de revigoranta ca-ntotdeauna. Poate usor politizata, dar de ce sa nu recunosc ca din totdeauna te-au manat porniri intru dreptate si adevar? Te pup, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hahaha, ce amuzant! Asteptam continuarea!

    RăspundețiȘtergere