luni, 2 iulie 2012

Preşedinte în Ţara Somnului


Că domnul Crin Antonescu trăieşte în lumea viselor şi la propriu şi la figurat de se vede preşedinte într-o bună zi – fie ziua aceea cît mai îndepărtată, amin, - e de înţeles, dar că visează cu ochii deschişi că 51% din electorat va pune ştampila pe numele său asociat cu perna şi plapuma, asta nu mai înţeleg. Oricît de narcisist ar fi omul, dacă nu e capabil să vadă singur că se scaldă în iluzii, ar trebui scuturat, sau în cazul domniei sale, trezit.

Cu toate că a devenit ciuca bătăii de joc de i se aduc în băşcălie cafele, perne şi ceasuri deşteptătoare la uşa Parlamentului, Crin Antonescu nu se sinchiseşte, ceea ce mă îndreptăţeşte să cred că a pierdut demult contactul cu lumea reală. Culcat (sic!) pe laurii fostei glorii de cînd a ajuns în semifinale, cu discursurile sale sforăitoare şi populiste, cu obrăzniciile unui adolescent rebel care i-au adus admiraţia tinerilor imberbi, a gospodinelor cu permanent şi a pensionarilor frustraţi, a unor intelectuali răvăşiţi de filozofii găunoase, dezgustaţi de viaţă şi de corvoada atîtor ani în care singura dilemă şi preocupare a fost să explice în scris de ce n-au considerat de demnitatea lor să se ducă la vot, domnul Antonescu pare să fie din cînd în cînd reanimat de un filmuleţ cu fundul unui fost prim ministru, sau de resuscitatorul Voiculescu care-l invită la Antena3 să repete la nesfîrşit că doar anticipatele pot să ne scape de îngrozitoarea dictatură în care iată, dînsul este nevoit să stea treaz la ore tîrzii din noapte.

Şi doamne, cîţi nervi a trebuit să-şi reprime atunci cu discursul lui Ponta la învestitură... Cum ar mai fi dat el o declaraţie de presă, cu ochii bulbucaţi, gesticulînd şi răcnind „trădare”... Noroc cu anturajul şi consilierii care i-au administrat parşivii un ceai de tei cu cîteva fire de mac şi a adormit la loc, că se ducea pe apa sîmbetei dacă nu şi pe cea a duminicii, mîndreţe de coaliţie.

Cine îşi închipuie că viaţa lui Antonescu e uşoară, ei bine, are dreptate. Greu îi e doar să se trezească, să umble şi să se ducă la serviciu, iar ieşirile şi istericalele pe care le face nu sunt sincere, e doar un teatru ieftin menit să creeze impresia că nu doarme vorbind, sau poate ţipă exact ca să nu adoarmă la microfon. Domnule Antonescu, degeaba visaţi la preşedinţie, că mai e mult pînă la alegeri şi pun pariu că nu ţineţi pasul, cu toată susţinerea trusturilor vuvuzelistice şi a barosanilor care-şi pun speranţa libertăţii şi a continuităţii jefuirii banului public în mîinile dumneavoastră. Tind să cred că pînă la alegeri, mulţi dintre suţinătorii care acum ar băga brişca-n opozanţi, le-ar scoate ochii şi inima din piept din prea multă loialitate pe care nici ei n-o înţeleg pe deplin, vă vor lăsa cu ochii-n soare, vă vor vinde ca Iuda pentru promisiunile altuia şi vă vor abandona ca pe o haină uzată. Şi poate nici n-ar fi chiar aşa de rău... Nu v-ar conveni mai mult să puneţi liniştit capul pe pernă şi să vă continuaţi dulcele şi nepreţuitul somn, domnule Antonescu? Visele sunt gratis şi nu implică niciun efort, doar puţină imaginaţie... puteţi fi preşedinte în Ţara Somnului, domnule Antonescu!

Postat în Hydepark în 23 februarie 2012 de Angela Tocilă

Un comentariu: