luni, 30 aprilie 2012

Să ne jucăm de-a guvernarea cu Victor Ponta

Băieţelul îşi primi în sfârşit jucăria la care râvnise multă vreme şi după ce ţopăi puţin prin casă unde nu-l vedea nimeni, ieşi cu ea în curte s-o arate celorlaţi copii. Nu mai rânjea, nu mai zâmbea, îşi luase o mină sobră şi afectată, străduindu-se din toate puterile să pară nepăsător ca şi cum jucăria cea nouă ar fi fost doar un fleac pe care îl primise fără să-l fi dorit prea tare.

Imaginea asta mi-a sugerat-o Ponta azi în conferinţa de presă, parcă decisese dintr-o dată să fie matur. Noaptea dintre ieri şi azi şi-au pus amprenta asupra sa. Ponta voia să pară sobru, serios, copleşit de importanţa funcţiei şi a grijii pentru români. Ce raliuri, ce maşini, ce fiţe, ce Dubai?! Gata cu prostiile, la muncă... uite că domnul preşedinte se distrează bine mersi la Neptun pe când el, micul Titulescu, asudă muncind pentru ţară. Deja şi-a pierdut o noapte din viaţă căutând fraze frumoase prin care să explice de ce promisiunile de pe vremea când era în opoziţie şi avea soluţii pentru toate problemele ţării, ba chiar şi ale lumii, nu pot fi puse în practică.

Şi poate că vulpoiul acela bătrân de nu-l scotea din cârlan, o fi ştiut el ceva de-a zis să nu se aventureze, deşi ia mai dă-l încolo de element retrograd, depăşit, învechit, reprezentant al comunismului cu faţă umană, că i-a cam trecut vremea, gândi Ponta în timp ce un ziarist îl întreba insistent dacă va reîntregi salariile. Greaua moştenire îl copleşi pe loc. Rolul de om serios nu-l mai prindea, deja ducea dorul zilelor în care scăpa cu o obrăznicie, o miştocăreală, un epitet şi dădea vina pe Băsescu. Ce-o să se-ntâmple oare când găselniţa cu greaua moştenire se va fâsâi şi oamenii îi vor bate obrazul? Şi la ce i-o fi trebuit lui să sară cu coarnele înainte când dictatorul parşiv l-a numit premier?
Bâţâi picioarele sub masă în timp ce răspundea sec altor întrebări... Oare chiar n-o fi amuzant să fii prim ministru?

Băieţelul se căzni să le arate celorlaţi copii că ştie cum să potrivească fiecare culoare pe fiecare faţetă a cubului magic... Cuprins de ciudă că nu reuşea, alergă în casă şi-l azvârli cât colo îmbufnat. Se uită urât la mama şi-o duşmăni tăcut că-i cumpărase o jucărie pentru oameni mari cu care el nu ştia să se joace.

10 comentarii:

  1. Hmmm! Cind ma gindesc ca toti copii astia au aparut sub atenta grija a bunicutei.Inclusiv cel ce ocupa vremelnicul scaun al prededentiei..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e adevărat, însă unii n-au evoluat deloc şi nu mă refer la preşedintele Băsescu.

      Ștergere
  2. he,he... cred ca jucaria aia nu e cub, ci un cartof fierbinte!
    Astept sa se pinda si el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate de asta o fi apărut cu mâna bandajată :D

      Ștergere
  3. A avut dreptate baronul Oprişan. Lui Iliescu (deci întreg PSD-ului) îi place numa' în Opoziţie, ca să aibă ce mînca la căcat mereu. La jug e nasol, există o expunere prea mare şi se pierd procente. Altfel spus, pesedeii vor şi cu p..a-n cur şi cu sufletu-n rai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. loopoo, bine că eşti aici, dă-mi adresa blogului tău, c-am fost deşteaptă şi am şters toată lista.

      Ștergere
    2. Excelent! Felicitari! Ai descris exact ce am vazut eu.. si restul lumii care are ochi sa vada dar mai ales creier sa-nteleaga!

      Ștergere
    3. Mie aşa mi s-a părut plus caraghios, aşa cum este dintotdeauna.

      Ștergere
  4. mama, ponta chiar e coplesit. a gasit o chestie cam murdara acolo. nu as rade de el. mai bine il sustinem.

    RăspundețiȘtergere