miercuri, 28 martie 2012

Trei motive pentru a deveni politician

Românii devin politicieni din trei motive, după cum urmează:

Locul întâi: Oportunismul, denumit în continuare Lăcomie. Ştim cu toţii că o funcţie politică implică influenţă, afaceri, cumetrii conjuncturale (de azi de când l-am auzit de la Frunzăverde, îmi place şi mai mult cuvântul), şpagă, aranjamente, iar dacă nu eşti reales tura următoare, pensie şi beneficii pe viaţă.
Punem la socoteală şi traiul moca prin capitală, maşinile, mâncarea de fiţe, hotelul de cinci stele, maşina gratis, amanta tânără, familia căpătuită undecover, vacanţe în ţări exotice, deplasări şi mai exotice că-s gratis, safari, surfing, bunjee jumping, casino, bordel de lux şi cine ştie câte altele. În această categorie încadrăm 90% dintre politicienii români.

Locul doi: Cariera. Politicianul de carieră e de obcei tânăr şi idealist. El pleacă de la o multinaţională unde a muncit overtime, a dus cafele la început, a progresat, a avansat, a observat că se pricepe să dea din gură, şeful i-a spus odată la un training cu pileală multă şi sex conjunctural (sic!) între colegi, că ar fi bun de politician. Următorul pas, nu e greu de ghicit: înscrierea într-un partid cât de mare de preferinţă, curtat şeful de filială, ceea ce nici nu e greu, dată fiind experienţa de la multinaţională, înscrierea pe liste, tânără speranţă, proaspăt deputat. Această categorie cuprinde 8% dintre politicieni, dar 5% dintre ei se pierd pe drum, intrând firesc şi fără greţuri la prima categorie.

Locul trei: Patriotismul. Această categorie n-ar prea trebui menţionată, dar pentru că e pe cale de dispariţie cam ca bizonul din Haţeg, ar trebui ocrotită (dacă ar fi recunoscută), prin lege. Patriotul e animat de sincere sentimente de dragoste faţă de ţară şi popor, se vede un Corado Catani în luptă cu caracatiţa mafiotă. În primele luni de mandat, se luptă cu colegii, cu partidul. Nu e dispus să facă niciun fel de compromis, nu vrea să voteze ceea ce i se dictează, e un rebel. Apoi, unii dintre ei (cei mai mulţi), se înmoaie, 2% trec la categoria oportunişti pe principiul "ce, io-s mai fraier?", iar 1% rămas e marginalizat, ostracizat, ridiculizat. În el se aruncă cocoloaşe de hârtie, pe el îl scuipă de la balconul Parlamentului, iar când trece pe lângă un grup de colegi, aceştia îşi dau coate şi râd "uite-l şi pe prostul ăsta". El realizează că a greşit devenind politician în încercarea de a-şi salva ţara. S-ar resemna şi ar pleca acasă, dar nu poate pentru că i-a rămas simţul datoriei şi  încăpăţânarea de a mai crede în poporul  pentru care a venit. De a mai crede că poporul pentru care înghite el mizerii, mai merită sacrificiul lui.

9 comentarii:

  1. As mai adauga doua grupe, grupe mici, ca la gradinita. Coada de topor, soferul, executorul mititel, care cu timpul devine indispensabil SEFULUI. Fara sa realizeze la inceput, apoi dand din coate, stie deja prea multe pentru a nu fi monitorizat de aproape,bagat in joc, si asa intr-o buna zi se pomeneste langa Vanghelie, Nastase, sau Vlad Tepes. O alta grupa, delicata, ar fi "blondutele". Ele intra in politica ca admiratoare de pe margine, apoi, datorita formelor si mai putin a continutului, ajung prin, sau mai bine zis, pe .. mobila sefului. Si de aici si pana la un minister sau biroul politic ..un pas mic pentru omenire, dar urias pentru duduie. Ar mai fi si familia, dar nu vreau sa ma pun rau cu Mazare :) ..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai, şi ăştia tot la prima categorie intră :)

      Ștergere
    2. Dupa regula ta .. pana si eu intru in prima categorie :) ...

      Ștergere
    3. Acum te alinţi, Mihai :))

      Ștergere
    4. @Mihai Alin

      "Coada de topor, soferul, executorul mititel, care cu timpul devine indispensabil SEFULUI"... Emil Boc? Este descrierea perfecta a acestui personaj

      "O alta grupa, delicata, ar fi "blondutele". Ele intra in politica ca admiratoare de pe margine, apoi, datorita formelor si mai putin a continutului, ajung prin, sau mai bine zis, pe .. mobila sefului"... Elena Udrea-Cocos? Iarasi, o descriere perfecta.

      Ștergere
    5. Sorin F., am să-ţi răspund eu: am portretizat politicianul în general, indiferent de partid. În sensul ăsta, nu văd intervenţia ta decât un partizanat inutil. Dacă nici acum nu sunteţi în stare să vedeţi şi să recunoaşteţi că Emil Boc a fost un prim ministru bun, poate cel mai bun pentru perioada grea prin care am trecut şi nu sunteţi în stare să depăşiţi clişeele cu blonde şi Elena Udrea, înseamnă că n-aţi înţeles absolut nimic din politică, sau poate n-aţi vrut. Indiferent care ar fi răspunsul, asemenea idei subţiri, n-ar trebui să facă subiectul unui comentariu, pentru că sună mai mult ca "hai să comentez să mă aflu-n treabă".

      Ștergere
    6. @Sorin F.
      Astfel de mesaje le consider la un nivel de camin, nici macar gradinita, avind in vedere cite forme de invatamint mai exista in dezvoltarea intelectului uman pina la maturitate.
      Daca tot vrei sa scrii, te rog incerca ceva mai elevat, pentru ca te asigur ca deja numarul celor care debiteaza ineptii si bascalii ieftine a ajuns la cote alarmant de mari.

      Ștergere
    7. Angela,
      un "rezumat" exact despre: "a fi politician" in Romania, pardon un "eseu"ca sa fiu inteleasa si de cei tineri.

      Ștergere
  2. Nu-i exclus .. in loc de, banuiesc :)

    RăspundețiȘtergere