Şedinţa de celulă de partid la domnu' Dan

Domnul Balamuceanu îşi drege vocea, îşi îndreptă cravata pe care a primit-o de la naşu' în 1957 la nuntă, îşi şterge spuma din colţul gurii, lipeşte microfonul de gingii, se uită fix în cameră şi începe să vorbească ezitant...

- Dragi români, ne-am unit strâns în jurul partidului lui domnu' Dan, viitorul preşedinte al României pentru că nu se mai poate. Eu nu mai pot nici cu Viagra, că cică sunt cardiac şi mai e şi scumpă a dracului, nu-mi rămâne de staţiune la Sovata că din amărâta mea de pensie de la MAPN mi-a tăiat deja ciocoiul Băsescu 110 Ron, ca răsplată pentru cei 25 de ani de apărarea a patriei, care m-am sacrificat la trageri şi aplicaţii şi am dus soldaţii la porumb, că eu eram ofiţer şi stăteam mai mult pe lângă popota mobilă cu alţi colegi ai mei de arme şi ca să rezistăm condiţiilor inumane de a privi soldaţii patriei la cules, trebuia să ne îmbătăm turtă ca să evităm vreo tragică sinucidere provocată de descărcarea accidentală a vreunui pistol Carpaţi uitat cu piedica trasă, din cauza la suferinţă cum am zis deja.

Vă rog să mă credeţi dragi români că ne-a fost tare greu, mai ales seara când trebuia să ieşim la Astoria în uniforma patriei iubite, care ne strângea gulerul şi pe la piepţi de nu mai puteam de iritaţii, ca să nu ne ia beţivii fără respect la bătaie când ne punem cizmele pe mesele lor de osteniţi ce eram. Unde mai pui că nici chelnerii nu erau foarte amabili când ne adunau de sub mese şi nu puteau să ne umble la portofel, că haina statului era sfântă, nu ca acuma când orice ordinar poate să pună mâna pe ea şi să scape nebătut.

Oricum, nici să ţii un pluton la respect nu era uşor, căci cine crede că e de ici de colo să-i pui toată ziua la plantoane, la împins valiza târâş şi la spălat buda cu periuţa de dinţi, e ori prost, ori n-a făcut armata. Câteodată eram aşa de supăraţi că le mai trăgeam cu obidă câte un picior în cur ordonanţelor ca să ne eliberăm de durere şi jale, ca să ajungem acuma să avem o pensie de tot căcatu' de 70 de milione vechi care nu ne ajunge nici pe-o măsea. Aş vrea să zic  în încheiere că când domnu' Dan şi partidu' nostru o să ajungă preşedinte, o să redăm Astoria poporului cu tot cu chelneri şi o să cerem dreptu' să ne îmbrăcăm în uniforma patriei la înâlnirile lunare şi colegiale, că tineretul de azi din cauza la educaţie, nu mai are niciun respect pentru apărătorii ţării. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi domnu' Dan. Vă rog să băgaţi ceva şi dumneavoastră domnu' Dan.