sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Spaime şi dorinţe

Se lăsă cu greu tîrîtă afară din dulap şi doar după ce mama îi strecurase fuiorul prin deschizătura uşii. Ieşise temătoare şi cercetă atentă fiecare colţ al camerei pînă se convinsese că popa şi ţîrcovnicul lui plecaseră. În fiecare an de Bobotează pîndea la poartă şi cînd auzea clopoţelul fugea şi se pitea în dulap, cu inima bătînd să-i spargă pieptul.

"În Iordan botezîndu-te tu Doamneeee..." Fumul de tămîie se furişa printre paltoane şi costumele tatei iar fetiţa işi ţinea respiraţia şi pumnii la gură, ştiind că popa întreba de fiecare dată de ea. Probabil că mama îi indica muţeşte popii locul unde se ascundea , că odată încercaseră s-o scoată cu de-a sila dar fata urlase ca din gură de şarpe şi-şi opintise călcîiele-n pragul dulapului. Ieşise doar după ce auzi clopoţelul îndepărtîndu-se, întinzînd mîna după fuiorul pe care şi-l potrivea tot restul zilei pe părul scurt, împletind cosiţe la care rîvnise dintotdeauna, la fel ca şi la clopoţelul popii.

Luni la rînd se ruga de mama să n-o mai tundă, pînă uita. Apoi venea iar popa cu crucea şi cu ispita fuiorului şi-o lua de la capăt cu rugăminţile, hotărînd mereu că va creşte ea mare şi-o să aibă părul pînă-n pămînt, la fel ca Ileana Cosînzeana, sau mai ceva decît ea. O  să-l lase aşa de lung încît îl va tîrî după ea ca pe-o mantie de împărăteasă şi nu se va mai lăsa tunsă niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu