joi, 1 decembrie 2011

Cu silă despre sila unora

Apreciez sinceritatea pentru că eu sunt un om sincer şi deschis pentru că aşa sunt croită dar şi pentru că mi-e lene să ţin minte o minciună, nu de alta dar minciuna cere mare efort. Ea e ca o plantă care creşte pentru că o uzi mereu, îi schimbi pămîntul, îi pui îngrăşămînt şi te trezeşti că ţi-a umplut casa, a ieşit pe geam în lume, intră la vecini şi nu te mai descurci prin încrengăturile ei.

Cum spuneam, apreciez sinceritatea dar şi spontaneitatea. Îi apreciez pe toţi cei care s-au simţit mîndri că sunt romani fie şi pentru o zi. Unii dintre ei ca şi mine de altfel, au trăit şi vremuri în care nici măcar pentru o zi n-au simţit mîndrie şi nici speranţă că acest lucru se va întîmpla vreodată n-au avut. Dacă patriotismul şi mîndria naţională te ţine doar o zi, e bine şi atîta decît deloc.

Ce nu apreciez însă e miserupismul fals afişat de alţii. Nu e cool să iubeşti Romania, nu e cool să fii patriot şi-ţi pute tot ce e romanesc. Ai pleca din ţară dacă... înşiri motive, dar nu pleci  încă ... la urma urmei, ai vrea să munceşti dincolo doctor, avocat, inginer, în nici un caz femeie de serviciu sau bonă. Aştepţi ocazia să te aprecieze cineva de-afară şi pleci negreşit, că Romania n-are nimic pentru tine, başca a ieşit preşedinte unul pe care nu-l suferi că se uită cîş şi zic alţii că ţi-a luat ŢIE ţara. Ei uite, de asta te-ai supărat tu cel mai tare, de-ţi vine să-ţi iei jucăriile şi să pleci: nu e preşedintele tău, în concluzie ţara condusă de el, nu te merită pe TINE care nici nu te-ai obosit să te duci la vot. Ţi-era lehamite şi-atunci, făcuseşi politică cu o seară înainte pînă la 3 dimineaţa şi te scîrbiseşi. Şi nici vodca n-a fost de calitate, cum nimic nu e de calitate în Romania.

Nu pomeneşti de ţara ta decît cînd eşti scîrbit şi eşti destul de des, mai ales cînd vorbeşti cu amicii tăi străini şi le spui cît suferi tu că eşti roman. Cît de nedreaptă a fost dumnezăirea cînd te-a zidit pe pamînt romanesc unde nimic nu merge frate. Nimic nu e cool. Cu siguranţă ai fi meritat să te naşti pe Wall Street moştenitor al unei burse sau de ce nu, direct pe lună de unde ai fi aruncat din cînd în cînd un scuipat pe Romania de ziua ei.

 Tu care eşti a doua generaţie încălţată, ai cărui bunici mai dau cu sapa să-ţi trimită ţie orăşanului scîrbit cartofi şi ceapă şi porc de Crăciun. Ţi-e silă şi de ăla, da-l mănînci că parizerul e scump şi încă stai pe ajutor de şomaj, că doar nu eşti prost să lucrezi în fabrică pentru 10 milioane.

Eşti un zeu, ştiu. Ai şi blog şi acolo îţi verşi sictirul şi sila. Şi ce zi mai bună ai putea găsi decît 1 Decembrie, ziua ţării care nu e cool, are datorii şi pe deasupra nici n-a ales preşedintele pe care-l voiai tu? Te apuci să scrii deşi ţi-e silă de sila ta. Scrii în silă cît de silă ţi-e de sila ta de Romania. Că ea ţi-a făcut. ţi-a dres. Că abia aştepţi să pleci din ea. Şi ca sila să fie perfectă, nici nu răspunzi putorilor ca tine care-s scîrbiţi şi ei să-ţi facă pe plac. Priveşti doar olimpian, ca un zeu al silei de dincolo de monitor cum proştii de romani îşi urează la mulţi ani. Cum se tem să nu fie ridicoli spunînd "te iubesc Romania".

Tu eşti mai presus de toţi, dar eu ştiu că te va prinde senectutea otrăvit de tine însuţi. Ştiu că peste ani vei călca pe cap o babă fostă cool, fostă scîrbită ca şi tine pe cap la coadă la fasole cu cîrnaţi, tot de Ziua Romaniei. De aceea îţi urez la mulţi ani scîrboşi ca tine, scîrbitule!

miercuri, 30 noiembrie 2011

Romania, te iubesc!


Iubesc Romania cu toată fiinţa mea. E ţara străbunilor mei, a durerii şi suferinţei şi a fericirii lor trecătoare. E pămîntul frămîntat de copitele cailor cotropitorilor, udat cu sînge şi lacrimi, rîvnit, furat şi jelit.

 În pămîntul Romaniei am prins rădăcini şi tot din el mă hrănesc, în el am să mă odihnesc, el mă va acoperi.

Ca pămîntul tău Romanie nu miroase niciunul, al tău miroase a şoapte de dragoste şi poveşti cu zîne. Uneori miroase a pîine caldă şi a urme de paşi ai dacilor ce te-au străjuit şi păzit cu viaţa lor.

Ca tine nu ştie cînta nimeni pe lume Romanie şi nici straie minunate ca ale tale nu are nimeni.

Tu eşti răscrucea lumii, eşti ţara eterneului început, a eternei renaşteri. Tu mi-eşti casă, mamă şi copil, eşti desăvîrşirea.

La mulţi ani, Romanie!

Ştirile apocalipsei

Să nu zică lumea că am ceva cu Lory şi anume c-aş fi invidioasă pe ea, să facem dar o trecere în revistă a evenimentelor obscure care ne-au ridicat părul din nas în ultimele zile.

Cu ocazia decapitării sale, un călugăr îşi declară post mortem apartenenţa la una din minorităţile sexuale şi anume la cea care se mîndreşte cu sexul în fund. Cu aceeaşi ocazie, aflăm că sus numitul călugăr îşi vopsise copitele inferioare cu ojă roşie, acţiune menită să-l facă irezistibil tractoriştilor şi ciobanilor zoofili din sat.

O maică stareţă plictisită de atîta viaţă ascetică s-a lăsat ispitită de diavol care luase înfăţişarea unui popă cu firimituri de prescură-n barbă şi-a rămas grea cu gemene, de parcă un rod al diavolului nu era de ajuns, ci trebuiau musai două.

Năsoasa Andreea Tonciu şi-a cumpărat ţoale de fabuloasa sumă de 5000 de euro, pe care le-a adus acasă cu camionul, dat fiind faptul că achiziţia a avut loc în complexul Europa de la chinezi care i-au făcut reducere de teama unor eventuale vrăji şi magii negre pentru că Andreea venise cu mă-sa.

Cătălin Măruţă s-a mutat acasă la Nicoleta Luciu pe post de baby sitter la tripleţi, matahala de mămică fiind prea ocupată să dea şuncile jos. Să sperăm totuşi că Măruţă nu alăptează.

De cînd s-a pocăit, Bodo face lucruri trăznite. Probabil împovărat de zeciuială, a pus-o de o colaborare cu Jean de la Craiova în speranţa că va cînta în deschiderea concertelor de manele. Jean a făcut ce-a ştiut el cel mai bine, respectiv a făcut manea din piesa lui Bodo, iar Bodo n-a avut nimic împotrivă.

Despre Pariu cu Viaţa mi-aş dori să pot comenta, dar asta ar presupune vizionarea a măcar unui episod, ceea ce recunosc, nu s-a întîmplat. Am dedus totuşi din reclame că e încă o îmbinare clişeistică a unor poveşti de dragoste, ţigănie şi lume interlopă după cum am fost deja obişnuiţi din serialul anterior.

Şi în sfîrşit aflăm că rebela Iulia Vîntur, acest taifun mediatic, acest tzunami necruţător, a fost în tinereţe rockeriţă şi i-a plăcut Guns N' Roses. O ştire incendiară, un şoc în lumea showbiz, o revoluţie în lumea prezentatorilor de ştiri şi "Dansez pentru tine". Planeta se învîrte invers de la aflarea veştii.

Vocea Romaniei şi chiloţii Loredanei

Îmi place "Vocea Romaniei". Îmi place să constat că există oameni frumoşi şi talentaţi care rămîn anonimi pentru că nu au ocazia să se facă văzuţi şi ascultaţi, a căror voce întrece cu mult prestaţiile jalnice a unor fufe siliconate, dezbrăcate, botoxate şi tencuite de nu mai ştii dacă ce se mişcă sub kilele de farduri e om sau hologramă, dar care ne agresează zilnic cu prezenţa la radio şi tv. Cu toate astea ştiu că odată intraţi în showbiz, în absenţa compozitorilor de talent, vocile lor se vor pierde în creaţii fără valoare muzicală, aşa cum mi se pare mie că s-au pierdut voci superbe ca cea a Monicăi Anghel şi a Loredanei care de la "Bună seara iubito" a cîntat doar tîmpenii comerciale.

Că veni vorba de Lory, toată lumea  a băgat de seamă că cu fiecare ediţie a "Vocii Romaniei" e tot mai dezbrăcată. Bănuiesc că de vină e criza vîrstei mijlocii, cînd încă  mai arăţi bine, dar eşti conştientă că nu mai durează mult şi arăţi tot ce se mai poate pentru că în curînd, ceea ce va atîrna de pe tine, va fi camuflat, strîns, încorsetat şi tratat cu laser. Aseară Lory n-a pierdut nici o ocazie să se ridice în picioare ca să fie sigură că toată lumea îi vede budigăii, şi-a pus cracii pe scaun, pe masă şi mult n-a lipsit să-i pună şi pe băiatul ăla tatuat, Vocea Olandei pe numele său de scenă.

Asta n-ar fi nimic, cunoaştem faptul că Loredana vrea să fie un fel de Madonna mioritică, mai nou combinată cu Lady Gaga, o narcisistă ce îmbină notorietatea cu îmbrăcămintea sumară, nelăsînd nimic imaginaţiei eventualilor fani  de sex masculin doritori de sex imaginar sau nu cu ea. Din prea mult narcisism, aseară s-a jucat cu nervii spectatorilor, dar şi cu inimile a două concurente pe care le-a ţinut cu măiestrie în pragul infarctului pînă a decis înlăcrimată şi cu rimelul scurs, care dntre ele rămîne în concurs. În timp ce fetele făceau pe rînd icter mecanic, preinfarct, epilepsie, diabet şi bube dulci, Lory ofta, lăcrima, îşi ţinea frizura în palme, se foia pe scaun, se tînguia, negocia şi ofta iar. Primele 5 minute am zis că ţine de show, următoarele 10 au trezit potenţialul asasin din mine, iar restul au fost doar resemnare. Mă aşteptam ca emisiunea să se anuleze nedeterminat, pînă întinereşte Lory şi îmbătrînesc concurentele. Ai fi zis că era vorba de un transplant de cord: avem o singură inimă, o concurentă rămîne fără şi moare, deci cui dracu' i-o dăm noi oare?

Loredana mamă, steaua ta apune, vrei nu vrei... Poţi să apari în pielea goală la următoarea emisiune, asta nu-ţi va creşte tariful de la nunţi, că de... acolo mai sunt şi babe evlavioase şi copii inocenţi. Încearcă să nu uiţi că la competiţia asta nu concurezi tu, ci nişte oameni care probabil ţi-ar putea da lecţii într-o zi şi cu care vei dori tu să cînţi. În plus, nu eşti atît de sexy pe cît crezi tu că eşti în budigăi.

S-o lăsăm pe Lory în pace şi să vedem ce concurent preferaţi voi. Eu optez pentru Canaf, un blues man de excepţie pe care din păcate, nu văd cine ar fi capabil să-l şlefuiască. Canaf e un diamant mare, valoros şi are nevoie de intervenţia unui maestru bijutier care să facă din el bijuteria coroanei, pentru că merită.