duminică, 30 octombrie 2011

Recensămînt 2011

Ieri am fost recenzată, recensămuită, recenzorată, cum vreţi voi de o ameţită care a greşit 3 formulare. A zis că de la oboseală, însă ochii ei porcini recunoşteau cu totul altceva. O dădeau de gol, adică.

E posibil să fi fost un pic intimidată cînd m-a auzit răcnind din casă "nu mai bate, apraşteul ei de uşă, că nu-s supersonic" şi poate şi de faptul că-i deschisesem larg şi brusc,eu de bucurie că în sfîrşit vine să mă recenzeze cineva, ea de spaimă c-a nimerit la ospiciu.

Aveam pregătite CNP-urile, le dezgropasem din grădină de lîngă adăpostul anti- apocalipsă, unde-am găsit un revolver ruginit la care belesc ochii de două zile şi le-am dat cu gesturi largi: las CNP-urile să vină la tine, oooo, recenzoareo!

Le-a luat insensibilă, ca şi cum ar fi luat o chiflă de pe raftul ABC-ului non stop, ceea ce mi-a afectat oarecum orgoliul. Ştiam deja de cîteva zile că CNP-ul e ceva pentru care merită să lupţi. Mă şi vedeam în luptă corp la corp cu ţîţoasa asta... Imaginea m-a făcut să capitulez. Am dat cu CNP-ul în ea, imaginîndu-mi că-s Ecaterina Teodoroiu, dînd cu gloanţe şi cioburi de ochelari în duşman.

Duşmanul a fost stoic, a îndurat fără să clipească şi a umplut căsuţele cu cifre. Aşa am aflat că sexul meu este 2.

M-am simţit copleşită de sistem. Sistemul era cel ce punea întrebări, nu eu. Prinsă în marasmul întrebărilor nemiloase, am făcut un gest de frondă: mi-am smuls CIP-ul de sub piele şi-am zis cu fruntea sus: Ia-mi viaţa, nu-mi mai aparţine!

Recenzoarea s-a uitat la CIP, l-a studiat, apoi mi l-a înapoiat, pretinzînd că nu vrea să facă deranj mai mult de cît făcusem eu cu tot sîngele ăla pe masă.

Decisesem deja să mă declar roman şi nu mongol, ateu şi nu ortodox la care ea mi-a zis: nu vă faceţi probleme, cineva s-a declarat ăăăăăăăă.... cum îi zice la urmaşul lui Decebal?

Dac, zic eu.

Daaaa, ăla, zice şi ea rîzînd.

Ce glumă bună, zic.

Daaaaaaaaaa, rîde ea, care e deodată cu mine şi habar n-are cine-s strămoşii lui Decebal. Ştie doar că trebuie să se întoarcă la recenzaţii cărora ea le spusese că nu e obligatoriu să-şi dea CNP-ul. Îmi mai spune că a mai fost pe la mine duminică, zi în care chefuisem bine-mersi de ziua soră-mii.

O privesc ca pe-o maimuţă la Zoo cu înţelegere, în timp ce-o conduc la poartă. Maimuţa e cu bicicleta, ceea ce pentru mine e o surpriză: oare cînd le-au dresat?