marți, 27 septembrie 2011

Marea alienare naţională

Azi, cu riscul de a-mi ridica o parte a populaţiei feminine în cap, am să spun ce părere am eu despre moda asta cu diminutivele la romani, cînd e vorba de o stare cît se poate de naturală şi veche de cînd e lumea. O stare care NU e un miracol, ci un simplu rezultat al unui act sexual şi anume, starea de graviditate. Azi la femei, că nu mă ocup de transexuali şi alte lighioane.

Dacă îi spui unei femei "gravidă" e ca şi cum ai insulta-o, forma corectă, dorită şi întreţinută de presă, reviste de specialitate şi chiar personalul medical este de "graviduţă". Burta de asemenea devine "burtică", chiar dacă are dimensiunile unui balon de vin de-o sută de litri, plină de vergeturi şi cu buricul cît degetul meu mare de la picior străpungînd bluza, rochia cît mai mulată posibil, ca nu care cumva să  rămînă careva nesesizat de starea ei delicată.

Graviduţa este îndemnată pe toate căile să se ducă cel puţin lunar la un control de specialitate, unde nenea doctoraşul o măsoară cu şublerelul ăla drăgălaş, o cîntăreşte pe cîntărel, o palpează pe sînişori şi-i spune că totul e "ok", dar că trebuie neapărat să cumpere de la o farmaciuţă indicată de el specialistul, nişte vitaminuţe.

Uneori am impresia, că medicuţii ginecologi ar dori ca o sărcinuţă să dureze mai mult de 9 lunişoare, nu de alta dar să se asigure ei că graviduţa şi bebeluşul sunt în perfectă siguranţă şi-s perfecţi capabili să dea ochişorii cu lumea asta mare şi răuţă.

Şi uite-aşa, dintr-o stare perfect naturală, se ajunge să se trateze sarcina ca pe o invaliditate de gradul 2, fapt care spre mirarea mea, nu pare să le deranjeze deloc pe viitoarele mămicuţe, care fără "revistele de specialitate" a căror sfaturi imbecile le urmează cu sfinţenie de ajung să se îndoape ca gîştele înainte de tăiere, să se facă cît casele cu pretextul că mănîncă pentru doi.

Cînd se nasc bebeluşii şi părăsesc adăpostul sigur şi plin de vitamine al mămicii, circul continuă cu ei: toate revistele abundă în sfaturi şi dădăceli, nici o sterilizare nu destul de sterilă, lăpticul praf e bun doar de la Milupa, păpica de bebe tre' să conţină morcovior, scutecelul cutare nu e la fel de bun ca şi celălalt, căchiţa tre' să miroasă într-un anumit fel şi uite aşa pot continua cu diminutivele pînă mîine.

Să nu se înţeleagă că aş avea ceva împotriva maternităţii, a femeilor însărcinate sau a nou născuţilor. Sunt împotriva unei întregi industrii care induce această stare de alienare, care face din oameni perfect normali nişte handicapaţi nesiguri pe propriile forţe. Nişte oameni care pe zi ce trece par a nu putea trăi fără să le spună alţii ce trebuie să facă, ce să mănînce şi să mă scuzaţi, dar am văzut zilele trecute pe Facebook cum ar trebui să arate fecalele unui om sănătos.

Nişte mămicuţe care vor naşte bebeluşi pe care-i vor creşte în stare de permanentă alertă, protejaţi în exces, copii care nu au voie să cadă, să aiba julituri în coate şi genunchi, să bage degetul în gură, să guste nisipul din parc, sau doamne fereste să muşte din mărul căzut din pom.

Băieţeii vor deveni la maturitate nişte pămpălăuţi, iar fetiţele nişte păpuşele Barbie. Şi-am încălecat pe şeuţa de la scaunul ginecologic şi v-am spus o povestioară cu atîtea diminutive de mi s-a făcut mie greaţă şi nu-s graviduţă.