sâmbătă, 24 septembrie 2011

Zîno, crezi că KanalD (cacofonie intenţionată) e sub nivelul tău? Mai gîndeşte-te...

Aseară a fost Zîna la Robert Turcescu... Nu, nu acasă la el în garsonieră, ci pe faţă, la B1TV.

Zîna era îmbrăcată în negru şi-şi luase o poziţie aristrocratică pe scaun şi desigur ceva mai departe de celelalte două anonime, scriitoare pe la ziare cred, să nu care cumva să nu fie bine delimitată şi de ce nu, Doamne fereşte, confundată cu vreuna dintre ele, mai ales că una arăta ca o gospodină, iar cealaltă, cam nepieptănată, nespălată pe cap, ca o femeie obişnuită şi  total nesemnificativă cu care Andreea Marin nu are nimic în comun, că nu e divă ca şi ea.

Pe tot parcursul emisiunii, Zîna a făcut botic, şi-a ţuguiat buzele adică, cît a fost calmă. Cînd însă s-a îndrăznit o cît de uşoară comparaţie cu Mihaela Rădulescu, Andreea, Zîna Siurprizelor, a luat foc şi-a dat din mînuţele ei de doamnă, şi-a pungit guriţa şi-a desfiinţat orice asemănare.

În tot timpul ăsta, Robert Turcescu nu făcea altceva decît s-o provoace, poate prea ostentativ pentru ca, Doamne fereşte să nu cumva să creadă lumea că ar ar avea vreo afinitate afectivă şi la drum de seară, dar roşeaţa şi bîlbîielile, nu ne-au scăpat.

 Am fost numai ochi şi pentru că diva a căzut în plasă datorită orgoliului ei alimentat tocmai de tabloidele care acum îi miros parvenitei a haznaua din fundul curţii bunicilor ei şi cu toate că Turcescu a vrut s-o scoată o Ecaterina Teodoroiu care luptă pentru dreptul ei de a fi pe sticla unor televiziuni cu ştaif, am văzut doar o ţaţă cu aere de aristocrată, cum s-ar zice pe la noi pe la ţară, din pulă de rege.

P.S. Zîno ce frumoasă eşti, că ca tine nu găseşti!

miercuri, 21 septembrie 2011

Bre Barbule, bine-ai revenit cu Apocalipsa ta cu tot!

"Nu pot să discut cu oameni cărora li se colorează urina-n cap în roşu". Acest citat îi aparţine ilustrului Barbu de la OTV, ofticat că o telespectatoare i-a zis că sperie lumea. Acuma, ce să zic... are şi ea partea ei de vină că se sperie şi nu-i lasă pe speriaţii de serviciu ai OTV să se sperie singuri fără contribuţia ei, deşi telespectatorii OTV sunt euforici zilele astea, pe motiv că li s-a aprobat ospiciul... ăsta, partidul.

Dragă telespectatoare nerecunoscătoare, dă-mi voie să-ţi zic şi eu vreo două: păi să zici mersi că ţi-a închis telefonul în nas şi nu te-a făcut "bou" şi pe tine, ca pe ăla de i-a zis "primată" acestui luptător pentru dreptate, deţinător de secrete mondiale şi chiar interplanetare, legătura omenirii cu extratereştrii şi piticii din creier.

 Păi se poate doamnă să răpeşti cu neîncrederea ta timpul unui habotnic tîrîtor în jurul bisericilor şi pupător de moaşte, care murea să anunţe omenirea să se pocăiască? E normal să lipseşti catralioane de oameni de pe planeta noastră dragă, dar şi de pe alte planete dragi de învăţăturile Bibliei care a calculat la fix ziua de 28 septembrie ca fiind ultima? Unde mai pui că pînă şi preşedintele Osama Barakă va fi pitit încă din 27 în bunkerul secret?

Puţin respect doamnă, că nici xanaxul nu e gratis şi nici fără reţetă nu se dă!

duminică, 18 septembrie 2011

Cît durează dragostea, sau cît de des o confundăm cu sexul

Motto:
Tudor Arghezi într-o prelegere: Dragostea se poate face în mai multe feluri: cu degetul, cu limbaaa...
Un student mai îndrăzneţ: Cu pula, maestre!
Tudor Arghezi: Aaaaaa, mi-aminteeeesc...

Nu vreau să ţin un discurs asupra modalităţilor de a face dragoste sau sex, ceea ce pînă la urmă e cam totuna... Vreau doar să contrazic o teorie conform căreia dragostea ţine trei ani. S-a scris şi un bestseller despre asta şi cum sunt mereu contra, am nişte obiecţii, după cum urmează:

Dragostea nu are cum ţine trei ani, pentru simplul motiv că a fost inventată pe vremea trubadurilor, respectiv prin secolul 16 or so... Cam pe cînd soţii şi logodnicii erau plecaţi în cruciade să vîre cu forţa creştinismul pe gîtul altora şi rămîneau acasă adolescenţii, ologii, şi alţi handicapaţi cărora hormonii le zburdau prin creieri şi alte alte organe în aşa fel încît, au inventat serenadele pe sub balcoanele nevestelor în călduri şi fecioarelor excitate.

Dragostea e supraevaluată şi-n timpurile moderne şi Holywood-ul vine în sprijinul teoriei mele: toate filmele de dragoste se termină cu ei doi pierzîndu-se în zare, înotînd în mare, creînd iluzia unei fericiri eterne. Să fim serioşi... Filmul ne demonstrează că ori el, ori ea, sunt rataţi, ce garanţie avem noi că rataţii ăia vor deveni ceea ce ni se sugerează că vor deveni? Adcă, cine-a mai văzut rataţi reuşiţi? În afară de rataţii care sunt atît de rataţi încît merită superlativul...

Dragostea ţine cam cît ţine sexul bun. După ce sexul bun se transformă într-o sarcină întîmplătoare, dragostea nu mai e ce era. Se transformă tacit într-o orăcăială continuă cu miros de pişat, în partide de sex cu urechile ciulite la "ăl mic" şi-n general, într-o corvoadă.

Dacă dragostea nu se materializează într-un plod, se transformă într-o goană după obţinerea lui şi aici, intervine futaiul  în scop nobil.... Fiecare dat din cur devine astfel, un aport la evoluţia omenirii, o cauză nobilă, un ţel. Toţi destrăbălaţii din jurul vostru care se fut doar din plăcere, devin nişte desfrînaţi, ce se dedică doar plăcerilor fizice, spre deosebire de tine care vrei să contribui la demografie, stratul de ozon şi la salvarea delfinilor şi a balenelor. Tu, automat devii un sfînt, pe cînd ceilalţi care nu au intenţii de a procrea, devin nişte tîrfe ieftine.

După ce ai reuşit cu chiu cu vai să faci un plod care-ţi va mînca 20 de ani din viaţă, pun pariu că n-ai sta să reflectezi dacă dragostea te-a împins spre asta, sau doar orgoliul de a procrea .

Cu toate astea, te apuci să spui altora cît ţine dragostea: un an, doi, trei... Cam cît te-a ţinut pe tine pasiunea pe care acum vrei s-o dai de-o parte, te faci că n-o mai vezi, că n-a existat. Că te-a mînat doar instinctul creştinesc de a popula pămîntul.

Dragostea ţine atît cît ţine pasiunea... Cît trupul celui de lîngă tine te ţine treaz, iar dacă adoarme, îl trezeşti cu o atingere. Cînd nu se mai întîmplă, s-a terminat, oricît ar fi durat: o săptămînă, o lună, un an şi cu puţin noroc, trei ca la carte!